Simt nevoia de a vorbi cu cineva, dar nu mai am cu cine...si totul din cauza lui.Va voi spune povestea mea, as vrea sa aud si parerile voastra in legatura cu ea.



Cine ar fi crezut ca ar putea incepe o poveste intre noi doi. L-am cunoscut in clasa a III-a, mergeam in excursie, si acum imi aduc aminte de ochelarii lui de soare, zambetul si vorbele cu care imi vrajise pentru prima data mintea mea de copil. N-a durat mult pana sa uitam unul de altul, totul sa reinceapa dupa 4 ani, atunci cand i-am placut.Eram la scoala si i-am placut. Eram prea mica sa stiu ce implica o relatie, stiam ca el nu si-ar dori ceva serios, dar nici eu nu imi doream in vremea aceea ceea ce a urmat sa fie "povestea noastra".
Un an de zile, exact un an de zile a durat sa ma convinga sa fim impreuna, telefoane peste telefoane si vorbe frumoase, mesaje in care sa ma intrebe ce mai fac la tot pasul.Surprinzator a fost sa vad ca desi el plecase in Grecia tot m-a sunat sa vada daca nu m-am razgandit. M-am tinut tare, desi imi placea de el ma incapatanam sa ii spun NU si doar pentru ca in ochii mei el era doar un pui de « golan » si s-a dovedit apoi ca nu era doar imaginatia mea.In cele din urma i-am cedat si am decis ca « incercarea moarte n-are », exact dupa un an de la primul telefon pe care mi-l daduse am acceptat.
Prima intalnire…a fost dragut si acum imi amintesc ziua de 15 decembrie 2007 in jurul orei 14. A venit la mine in drum si i-am spus hotarat "M-am gandit si vreau sa fiu cu tine", iar el statea cu capul in pamant si se juca cu zapada…m-a socat reactia lui, dupa un an de zile de incercari el sa nu spuna nimic…l-am intrebat "Si? Nu spui nimic…ma gandeam ca o sa fii mai entuziasmat"…EL: "Sunt"…nu stiu daca mie mi se parea ca timpul trecea greu, dar imi amintesc faptul ca am stat 2 ore in frig, afara ca la sfarsit sa avem parte de primul sarut, cel mai comic sarut, rapid si rusinos.
Nu a trecut mult si am hotarat sa facem revelionul impreuna, iar dupa cum se cere el trebuia sa vina sa vorbeasca cu ai mei, rusinos, cand a ajuns la poarta dadea sa fuga, dar a intrat in casa…a vorbti cu tata, ca dupa aceea san e surprinda mama in camera mea in timp ce ne sarutam, gest ce nu prea i-a convenit avand in vedere ca aveam 14 anisori.Am spus ca nu o sa il mai aduc in fata alor mei decat in cazuri foarte improtante.Imi era asa rusine fata de el.Am avut un revelion frumos, in iarna aceea obisnuiam sa merge cam peste tot impreuna.Era un vis!
Nu a durat mult pana sa imi ceara mai multe, stiam ca ar fi un pas gresit, dar deja incepusem sa il iubesc, trebuia sa plece in Grecia si mi-a spus ca nu ma poate lasa asa, trebuie sa ii demonstrez cumva ca poate avea incredere in mine, eram prea vrajita de el…am acceptat si asta si totul a fost frumos o perioada.Imi promisese luna de pe cer, imi spunea ca ma iubeste, a fost de ajuns sa o spuna de doua ori ca sa il cred.
Toate erau foarte bune si frumoase pana cand mi-a cerut o pauza, o pauza in care sa aflu ca de fapt voia sa fie cu altcineva.Stiu ca fost ceva trecator si ca ne-am impacat, lasand in spate toate neplacerile, dar impacare noastra nu a durat mult, am inceput scoala, eu mergeam la liceu, el la scoala generala si la scurt timp am aflat ca are inca o prietena pe langa mine. Mi-a lluat mult timp sa cred vorbele altora, a trebuit sa vad poze si nici atunci nu imi venea sa cred. Simteam ca imi fuge pamantul de sub picioare, nu puteam sa imi imaginez ca visul meu perfect zboara, ca s-a stricat, ca el l-a stricat si ca el nu ma iubea asa cum credeam si voiam eu.Ne-am certat.Am spus ca nu mai vreau s ail vad in viata mea, ma suparase prea tare, dar il iubeam. A insistat, l-am iertat si totul pentru ca eu credeam ca "Atunci cand iubesti, ierti". Ii placea tare mult de fata asta, poate ca si acum simte ceva pentru ea, n-am de unde sa stiu, niciodata nu mi-a spus ce e in mintea si sufletul lui.
A trecut destul timp ca sa nu imi mai aduc aminte toate detaliile, stiu doar ca ne-am continuat relatia, venea iar vara, el iar pleca, iar eu iar il asteptam cu nerabdare sa se intoarca acasa. Tin minte si acum aceasta reintalnire, a venit si cand m-a vazut m-a luat in brate, m-a invartit si m-a pupat de dor sau bucurie, cred ca a fost cea mai frumoasa reintalnire.Ma simteam tare iubita in momentele acelea.Am aflat ca pleaca la Bacau pentru liceu, nu mi-a fost usor, i-am scris randuri pe nenumarate foi, dar niciodata nu i le-am dat, mi se parea ca erau prostii pentru el.Stiam ca daca o sa plece o sa fie un moment decisive pentru relatia noastra, dar am sperat si chiar daca nu ne-a despartit acea distanta stiu sigur ca ne-a indepartat, cand se intorcea nu mai era el, cel pe care il stiam, chiar daca venea acasa nu avea timp sa se intalneasca cu mine, era prea ocupat. S-au schimbat multe lucruri din momentul in care a plecat, a inceput sa uite…am inceput sa vad si eu ca nu mai era ce a fost si ca oricat incercam eu sa il tin aproape nu voia sa ramana.Am trecut si peste hopul asta chiar daca am avut multe de indurat, mult de plans si de sperat.Mereu am stiut ca are pe altcineva, mereu am stiut ca e cu gandul la altcineva, dar nu puteam sa renunt la el. A urmat o incercare si mai mare, chiar daca nu ne intelegeam foarte bine am aflat ca o sa plece in Anglia si o sa vina rareori acasa.Eram la spital cand mi-a spus, el era bolnav, aflasem de la verisoara lui ca era internat de o zi, m-am dus sa il vad, apoi zilnic mergeam sa stau cu el cred ca a fost una din singurele perioade in vremea aceea in care simteam ca nu il incomodez si ca ii face placere sa ma vada, dar sa revenim.Nu l-am crezut ca o sa plece pana in momentul cand mi-a confirmat si altcineva ca era adevarat, n-am vrut sa plece…stiam cat de mult ne-a indepartat plecarea lui la cativa km, stiam ca nu vom putea trece peste asta, imi era greu sa cred ca o sa plece si o sa se termine totul.Desi ne intelegam cum ne intelegeam, mi-a propus sa il astept, mi-a promis ca o sa vorbim des pe mess, ca o sa vina cand poate acasa. Mi-am jurat ca o sa il astept, cat timp o sa il iubesc, o sa il astept si asa am facut…. l-am asteptat, chiar daca el imi promisese ca o sa ma sune si o sa vorbim si nu a facut-o, eu l-am asteptat. A venit pentru prima oara acasa din Anglia, dar nu a avut timp sa se intalneasca cu mine in ziua aia, eram certati.Ne-am vazut in autobuz, eu veneam de la scoala, m-a strans la piept, simteam cat il iubesc si ce dor mi-a fost de el. Mi s-a parut ca e mai retras, mai distant, se schimbase. In vacanta aceea l-am vazut de putine ori, nu avea timp, chiar daca eu asteptasem…a fost capabil chiar sa ma lase singura in noaptea de revelion, el a plecat sa se distreze, iar eu eram singura acasa la el, isi inchisese telefonul, iar eu credeam ca o sa apara, voiam sa plec acasa, dar imi era frica, era prea noapte.Plangeam…A venit si m-a luat acolo unde era el, dupa ce m-a vazut bunica lui singura, dar am preferat sa plec singura acasa…stiam ca e cel mai bine.Am intrat certati in nou an, si se pare ca certati am fost in mare parte in restul anului.

Stiam ca trebuie sa plece inapoi si nu puteam sa il lass a plece fara sa il vad, am dormit la el, a fost de vis…dar tot degeaba o singura clipa de vis in atatea de nefericire. A venit dimineata si a plecat…trebuia sa astept pana la Paste, am asteptat iar…a venit iar, aceeasi poveste, el era prea ocupat pentru mine, cred ca putem numara pe degetele de la o mana de cate ori l-am vazut.Prefera sa iasa cu baietii, cu prietenii lui, cu oricine altcineva in afara de mine, iar eu tot in casa stateam…am ramas cam izolata de lume, daca nu mai ieseam am inceput sa mai pierd din legaturile cu prietenii mei si chiar daca voiam sa ies ma simteam in plus pentru ca deja nu mai eram de-a lor.Pentru el am acceptat si asta. Mi-a promis ca o sa fie bine data viitoare cand vine acasa, a promis iar…. dar cum a venit cum a gasit pe altcineva, m-a daramt din nou, nu mai stiam ce sa fac, cum as putea sa uit.Nu inteleg de ce il iubesc atat de mult daca el nu merita? Cum pot sa iert atatea? In toti acesti 3 ani si jumatate m-a inselat, m-a mintit, m-a lovit, am suferit, m-a facut sa ma simt groaznic iar eu am indurate tot. Poate unii spun ca nu am minte, ca sunt proasta ca ill as sa faca ce vrea din mine, sunt sigura ca asta spun, dar nu as putea sa exprim in cuvinte seimentele pe care i le port, il ador, nu doar il iubesc, el e totul pentru mine, cand il vad oricat de suparata as fi, zambesc.Nu ma pot dezobisnui de el…am incercat sa ma detasez si pentru un moment am crezut ca am reusit, dar uite, acum scriu despre cat il iubesc si despre cat nu ma iubeste si tot il iubesc.Il iubesc chiar daca sunt constienta ca nu ii mai place sa fie cu mine, ca s-a plictisit, ca poate vrea o pauza si nu stie cum sa spuna.il iubesc chiar daca aud vorbe care imi spun ca sunt proasta sau care ma intreaba "te mai bate" sau care imi spun "tu de trei ani parca esti singura ca el oricum nu are grija de tine si nu merge nicaieri cu tine". ce pot face…asta e el si oricat m-ar detesta si oricat m-ar folosi eu tot il iubesc. S-au shcimbat multe intre noi, imi spunea "pui", acum nu imi mai spune, ma suna frecvent, acum are treaba, ma iubea, acum nu mai stiu. Mi-as dori din tot sufletul sa pot si eu spune uite m-a sunat sa ma intrebe daca imi este bine, atunci cand ma simt rau, sau uite s-a oferit sa mergem impreuna undeva sau s-a gandit sa vina pana la mine sa ma vada doar pentru ca ii era dor sau m-a sunat doar ca sa imi spuna ca ma iubeste, stiu ca niciodata nu voi avea parte de asa ceva intr-o relatie cu el, pentru ca in lumea lui doar el conteaza.Imi doresc atentie, imi doresc afectiune, dar nu se poate.Cineva mi-a spus ca iubirea adevarata este atunci cand iti porti de grija unul altuia, atunci cand devi un tot, atunci cand nu te gandesti decat la celalat si simti ca nu poti fara el, eu pot spune ca il iubesc cu adevarat.

Asta e povestea noastra sau mai bine spus a mea, o relatie de 3 ani de zile in care ma zbat din rasputeri sa o mai pot duce mai departe si inca sper din tot sufeltul meu sa se schimbe candva ceva si din care imi aduc mereu aminte cu drag de momentele frumaose, putine, dar frumoase.Ciudat ca dupa atatia ani sa iubesti poate mai tare ca la inceput. TE IUBESC!

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook