Sper că aveți răbdare să citiți.
L-am cunoscut în urmă cu 2 ani (îl voi numi X), eu aveam 14 ani iar el 16, nu știam prea multe atunci despre iubire, țin minte doar seara în care toată gașca a intrat în casă iar eu am rămas singură cu el afară. Am ajuns în brațele lui iar de atunci a început totul. Primul nostru sărut, atingerile, deschiderea unul față de altul, încrederea. Dar mă durea pentru că nu puteam fi împreună ca doi adolescenți normali. Părinții mei nu mă lăsau să am iubit, cel mai bun prieten al meu era îndrăgostit de mine și îmi spunea că nu ar rezista să mă vadă cu altul iar prietena mea cea mai bună îl plăcea pe acest X. Mintea îmi tot spunea să mă opresc dar acele ceasului și foile din calendar alergau înainte iar eu eram tot mai atașată de el. Trecuse deja un an de când ne întâlneam în secret și m-a chemat la el acasă, să dorm peste noapte iar eu am acceptat. Știam că nu se gândește la sex, pentru că mă cunoștea foarte bine. Aia a fost noaptea care a schimbat tot, ceea ce aș numi eu noaptea perfectă. Am făcut multe nebunii, m-am îmbătat pentru prima dată, ceea ce a adus la o discuție exagerat de sinceră, am fumat, am dansat ca nebunii prin casă, am ieșit în ploaia de 5 dimineața. Am experimentat lucruri noi privind atingerile fizice dar nu m-am culcat cu el. Iar în final am adormit și m-am trezit în brațele lui. Atunci am realizat că-l iubesc. A fost o poveste de dragoste unică, de la plânsete unul lângă altul până la râsete și sacrificii, tot tacâmul. Dar au aflat. Au aflat despre noi și au distrus totul. Cea mai bună prietenă a mea din târfă și javră nu mă scoate, cel mai bun prieten al meu cu încă doi prieteni de-ai lui l-au bătut pe X, iar el nu vrea să facă plângere la poliție. Prietena mea le-a spus tuturor inclusiv părinților iar ai mei nu mă mai lasă să ies fără să știe unde și cu cine și au început să-mi controleze viața. Nu l-am mai văzut de o săptămână iar el a plâns zicând că-i vina lui, atunci mi s-a rupt sufletul și am leșinat.
Ajutați-mă, sunt disperată, nu știu cum să îndrept lucrurile. Nu mai pot dormi nopțile și nu mai pot mânca, în ritmul ăsta nu mai suport mult. Orice sfat ajută, mulțumesc! Fundă...

Prea frumos povestit sa fie o poveste adevarata. Iti schimbi prietenii si continui sa te vezi cu X.

Persoanele acelea ce au facut mare tamtam nu iti sunt prieteni cu adevarat asta sa stii sigur.Nu mai trebuie sa ai legatura cu ei niciodata.Prietena ta te-a stiut face tarfa si jarvra pentru ca ea nu si-a cascat gura sa ii spuna aluia ca il place, sau pentru ca ala pur si simplu nu o placea pe ea? ...hai sa vedem care e javra at.
Baiatul ala ce se presupunea ca te place la bagut pe baiatul langa care tu erai fericita? asta nu inseamna ca tine la tine.Iar parintii tai ce in loc sa discute cu tine te inchid in casa? Nici aia nu sunt parintii.
Ai doua posibilitati.Ori dicuti cu ai tai si le. spui ce s-a intamplat in mare, il aduci si pe el la ai tai si le spui ca aveti o relatie adolescentina si vrei sa facia sta de fata cu ei, la voi acasa sau sub observatia lor ca sa se linisteasca, ori te comporti frumos, stai cuminte pana iti vor da din nou mai multa libertate.

As spune simplu: a fost doar o aventura adolescentina care se putea transforma intr-o noapte de cosmar. Mai bine ca nu s-a atins de tine sau cred eu ca ai avut noroc. Nu stiu daca te-ai fi simtit foarte bine dupa, daca respectivul te-ar fi pus capra si te-ar fi calarit dupa bunul plac. S-ar fi putut termina poate cu o sarcina nedorita. Parerea mea este ca ai avut noroc, mai ales ca a intervenit in ecuatie si bautura in exces si lipsa lui de discernamant pe care, culmea nu si-a manifestat-o. Nu cred ca te iubeste dar cred ca s-a infranat cat a putut. Poate asa a vrut, dar nu intinde coarda. A doua oara nu mai scapi. Lasa-l in pace si trece experienta la capitolul "intamplate in adolescenta", pastreaza ce a fost intr-adevar foarte frumos si atat. Da, e neplacut ca tie ti se adreseaza asa cum ai spus ca ti se adreseaza ai tai prieteni. E oribil. E oribil ca l-au batut si asta nu ar trebui sa ramana asa. Dar. tine minte: Nu repeta experienta.

Ce frumos. lăsând la o parte toată nebunia cu prietena, prietenul si părinții, eu sunt de părere că daca va iubiti cu adevărat o sa ajungeți sa fiti impreuna

"sacrificii" la 14 ani buna asta.

Prietenii care nu te accepta pe tine și relațiile cu alte persoane nu îi poți numi prieteni. Timpul le rezolva pe toate. Așteaptă puțin, până se mai liniștesc apele, vorbește cu X și spune i ce ai de gând să faci. Ignoră-i pe cei care sunt împotrivă și vor dispărea; daca vor continua să te hărțuiască, anunță un adult. Cât despre părinți, ei îți vor binele, și îi înțeleg, căci la vârsta asta băieții nu au intenții prea bine (de obicei). Lasă-i un timp, să se liniștească și ei. Daca ai atât de mare încredere în x, atunci continuă sa te vezi cu el.
Nu te despărți de el degeaba. Lucrurile care nu se întâmplă de la sine, nu se vor întâmpla nici cu forța.
Fa ceea ce simți că trebuie să faci. Nu te lăsa limitată de acei 'prieteni'.