Nu am înţeles niciodată treaba cu reproşurile. Eu nu am simţit niciodată nevoia să spun "Tu vorbeşti? Uite ce ai făcut atunci... ". Atunci e trecutul. Acum e prezentul, şi prezentul contează. Ai încercat să o întrebi pe prietena ta de ce te jigneşte, de ce îţi reproşează chestii? De ce e ea într-o relaţie dacă nu e fericită? Pentru că asta e. Eu aşa văd lucrurile. Când eşti într-o relaţie cu o persoană pe care o iubeşti, nu simţi nevoia să reproşezi, să îi spui cât de urât s-a comportat jignind-o. Nu face altceva decât să te îndepărteze de ea. I-ai spus că tu eşti tu, nu eşti cine vrea ea să fii, nu eşti ideea pe care i-au dat-o alţii despre iubitul perfect? Era o vorbă "Când eşti într-o relaţie, şi nu numai, nu accepţi defectele celuilalt, le iubeşti".
Poate prietenele ei îi dau impresii greşite, îi spun "uite cum se comporta al meu.", iar ea se aşteaptă de la tine să fii la fel, tocmai pentru că amicele ei sunt "fericite şi se simt iubite".
Vezi şi tu cum reacţionează dacă îi spui "ori mă accepţi pentru cine sunt, fără niciun reproş, ori ne despărţim". Poate fi orgolioasă şi prostuţă şi să pară indiferentă, sau să îţi arate că îi pasă cu adevărat şi să reacţioneze la asta, dar nu o mai lăsa să te rănească, nu ajungi nicăieri cu asta.
beausingurlamasamea întreabă: