Stie cineva de ce atunci cand alegem persoana iubita credem ca e alesul/a si dupa un timp ne dam seama ca am gresit
Iti trebuie o viata sa cunosti o persoana cu adevarat.probabil ca nu iubesti cu adevarat.in ce durata ai realizat acest lucru? daca e vorba de cateva luni e clar ca nu e dragoste, si daca e vorba despre ani atunci probabil ca ea e aleasa doar ca e monotonie intre voi si ar trebui sa faceti pauza sau sa incercati ceva nou ca sa te trezesti. dupa parerea mea.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Persoana iubită, eu personal o aleg (adică dau drumul la sentimente pentru cineva) numai după 3-4 luni de relaţie, după ce sunt convins că sunt în relaţie cu persoana care trebuie.
Prin urmare, indiferent când, cum sau dacă se termină relaţia respectivă, eu cred că ea rămâne aleasa.
Numai că, un bărbat poate iubi de minim 3 ori într-o viaţă aşa că nu-i stress.
Răspunde
Bună.
În cazul acesta se pune accent pe aspectul fizic, sau se confundă dragostea cu pasiunea ori pur şi simplu cu un capriciu.
O zi bună!
pa, pa.
Din cauza varstei.Ne alegem prea devreme persoana iubita si nu avem nici experienta si nici nu suntem atenti pe cine alegem.
Buna,
Ni se intampla asta pentru ca suntem oameni, avem asteptari, sperante, ne facem iluzii si avem vise marete. Iar atunci cand suntem pusi fata in fata cu realitatea, totul devine opusul a ceea ce ne-am dorit.
Acelasi lucru se intampla si cu persoana iubita.
Omul se mai schimba in timp, unele in bine, altele in rau! Spunem atunci:la inceput nu era asa! Nu am ce face, nu-l pot schimba! In timp obosesti si renunti invocand ca tu de fapt ai gresit alegerea!
Persoana aleasa la momentul respectiv si in anumite imprejurari. Vremurile se schimba, nevoie sunt altele, vrem ceva nou.pa
Pentru ca atunci cand iubim, odata cu darul iubirii primim si acei ochelari de cal prin care nu vedem decat ceea ce ne dorim. Ne formam o imagine ideala despre celalalt, avem impresia ca raiul a coborat in viata noastra cu chipul si asemanarea persoanei iubite. Dupa ce ne cunoastem mai bine si petrecem mai mult timp impreuna, incepem sa ne vedem asa cum suntem cu adevarat, incepem "dezbracarea " fiintei iubite de toate darurile cu care l-am "impodobit". Abia aici incepe adevaratul test al dragostei. Fie observam ca ceea ce ramane nu prea se mai pliaza pe dorintele si nevoile noastre, fie se trece la un alt level al iubirii, mult mai profund, atunci cand iubesti cu adevarat.
Partea proasta e ca atunci cand iubesti te lipsesti de instinctul de conservare, devii vulnerabil si daca nu esti atent poti sa te trezesti cu sufletul facut tandari.
Pentru voi toti : http://www.youtube.com/watch?v=ZXCWeWE0g8A
Raspunsul se afla chiar in intrebare:fiindca am ales gresit; sau, mai bine zis am ales in graba si superficial.Sa gandim impreuna:cum am facut alegerea?
Ne-a placut ceva la acea persoana, poate chipul, poate ochii, poate armonia trupului, poate mersul, si am decis imediat:ea /el e! Numai ca o fiinta umana este mai mult decat toate acestea si, pe masura ce protagonistii se cunosc mai bine, esentialul iese la suprafata si aparentele trec la periferie. Abia atunci ne intrebam:oare ce am facut? Acesta este omul pe care l-am ales? Da, chipul e acelasi, ochii la fel, dar indaratul lor se iveste o fiinta necunoscuta...Inceputul fiecarei iubiri este romantic, insa cand se sfarseste ceea ce numinm "luna de miere" infruntam realitatea si ea este diferita.Traiul impreuna scoate la iveala personalitatile celor doi:alegatorul si alesul.Si abia atunci aflam daca am pariat pe castigator sau necastigator, sau daca am ales iubind cu adevarat sau doar sedusi de o aparenta stralucitoare.Si, in punctul acesta ajunsi cu rationamentul, te contrazic, sau adaug mai bine:nu totdeauna ajungem la concluzia ca am ales gresit; la fel de posibil este sa descoperim ca am ales bine; mai ales daca aceptam ca nimeni nu e perfect si ca traiul in comun inseamna incredere si libertate. Din nefericire, ceea ce face deosebirea dintre o alegere buna si una gresita, e purul si simplul hazard...
Pentru ca fiecare ne facem un ideal, despre iubire! Fiecare visam la o iubire ca in basme! Cand cunoastem o persoana, care ne place, ne aghatam de ideea ca aceasta e iubirea care o asteptam de o viata! Si ne dorim sa fie asa! Este asa, doar cateva zile, cand esti orbit de iubirea care i-o oferi, asteptand sa-ti raspunda asa cum i-ti doresti! Dar.cu timpul intervin problemele cotidiene! Reactia la acestea depind, de la persoana, la persoana! Abia atunci vezi ce fel de om ai langa tine, cu calitatile si defectele lui! Iubesti persoana, dar comportamentul ei nu se ridica la nivelul asteptarilor tale! De aici apar deziluziile, se schimba parerea, se deschid ochii! Acum depinde de voi, daca aceasta iubire este de salvat, sau nu! Doar tu sti care ti-e limita acceptarii! Viata in doi, e un sir lung de compromisuri! Asta ca sa stii, ca nu numai poti fi dezamagit, la randul tau si tu poti dezamagii!
Pentru ca la inceput suntem indragostiti si vrajiti de noua persoana, astfel incat nu ii vedem nici un defect, dupa un timp vraja dispare si apare monotonia
Pentru ca la inceput nu cunosti indeajuns persoana, la inceput nu ii cunosti defectele, la inceput nu sunt certuri intr-un cuv la inceput totul e roz.
Oare pentru ca ne ascundem de noi si nu suntem sinceri cu cei din fata? sau pentru simplul fapt ca sa nu pierdem pe cei ce ii avem in fata.
Pentru ca nul cunosti si in timp el te va distruge si iti va spulbara inima
Tinerii din ziua de azi se grabesc sa aprecieze persoana de langa ei mult prea mult decat merita. cei ce trec prin mai multe incercari de relatie incep sa isi dea seama cu ce se mananca sentimentul real sau iubirea adevarata.pentru asta trebuie sa fi destul de copt la minte sa stii sa pui in balanta anumite lucruri.
personal am avut ocazia sa observ cateva relatii de aproape deoarece eram prieten cu cei doi.
toate bune si frumoase pana in momentul nuntii...adica cele de dupa
aici ma refer la momentul in care au hotarat sa stea impreuna, dar stand impreuna nu inseamna ca totul va fi la fel.
sunt schimbari unele mai mici iar altelemai mari care pot duce la certuri iar acele certuri sa nu fie chiar constructive.
si cum spuneam cei doi s-au mutat impreuna, iar dupa vreo 3, 4 luni aud ca au divrortat
atunci cand stai impreuna cu iubirea vietii tale cum o denumesti cateodata, iti dai seama ca sunt unele lucruri care tie nu iti plac si nici nu poti trece peste ele, precum mofturile, fitele si alte chestii care displac unora.si incepi sa te cam saturi iar neavand copii ajungi sa te desparti de cel pe care pana nu demult il iubeai orbeste.
daca esti coleg/colega de clasa cu un baiat sau cu o fata si alegi sa fi impreuna cu el nu inseamna ca asta va fi pentru totdeauna...totodata schimbarile pe plan personal (familie) sau aparitia unei boli pot face ca persoana de langa tine sa te lase cand ti-e lumea mai draga.
concluzia este ca trebuie sa te cunosti bine pe tine prima data pentru a sti ce sa alegi langa tine si apoi sa cunosti persoana destul de bine si sa pui in balanta lucrurile exact asa cum sunt.
Pentru ca universul e o multitudine de posibilitati bune sau rele.
Pentru ca dragostea nu tine vesnic! si daca e sa tina, nu tine la fel ca la inceput!
Atunci cand te indragostesti se formeaza in organismul tau niste hormoni pe nume serotonina care te face sa fii "orbit" de iubire. Acesti hormoni in 2 ani, pana la maxim 3, 4 ani se usuca in tine, asa ca incepi sa observi defectele pers de langa tine. Asta am vazut-o intr-un film, nu stiu daca e adevarat 
Te contrazic Apache, daca dragostea este sincera, ea poate sa tina mult mai mulyt decat uo viata, v\nu vorbesc )scriu) la modul figurat ci vorbesc la modul esential sau sentimrntal! Da nu o sa fie ca la inceput!\, dar daca este puternica va fi aproape la fel!
Fiindca din primele momente, partenerii isi arata numai partile bune, abia dupa un timp, in anumite situatii vedem fiecare cum e cu adevarat.
Atunci cand cunosti o persoana cat de cat si simti o atractie pentru ea, iar daca acea persoana simte si ea un fel de atractie fata de tine, cel mai probabil veti ajunge sa fiti impreuna. E frumos acel joc al seductiei cand incercati sa va cuceriti si asa mai departe. Dupa o anumita perioada ajungi sa te plictisesti de monotonia asta cotidiana, in care trebuie sa fii cu aceeasi persoana si incepi sa iti doresti ceea ce nu ai. Mereu cand nu avem ceva ne trezeste interesul, dar apoi nu mai simtim nimimc. Asa suntem mereu foarte lacomi.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
