Sunt anormal daca imi place sa imi arat doar partile negative oamenilor, sau parti negative pe care eu nu le am? De exemplu cand vorbesc cu o fata de care imi place, mereu ii spun ca sunt cel mai prost, cel mai fraier, iar fata imi spune ca nu sunt si tot asa pana se ajunge sa nu mai vorbeasca cu mine. Nu caut atentie, nici nu ma victimizez,pentru ca nu am de ce, nu-mi pasa de asta dar pur si simplu imi vine sa le spun toate lucrurile negative pe care le gasesc si sa le indrept asupra mea. Nu am primit niciodata un refuz de la o fata, pot sa spun ca arat foarte bine si la personalitate ma consider cea mai buna persoana pe care o stiu( incredere in mine am).Eu le-am facut practic sa ma refuze prin stilul asta al meu si prin indreptatea tuturor lucrurilor negative catre mine. Sunt si virgin din cauza asta si nu stiu ce sa fac, cum sa schimb chestia asta pe care eu o consider super ciudata si practic imi fac rau singur fara sa vreau.

Doua schioape se certau, mai, mai sa se paruiasca.Si fiica uneia ii sopteste "mama,spune-i tu schioapa,sa nu-ti spuna ea!"
Asa si tu,preferi sa te autocaracterizezi, indiferent daca e adevarat sau nu, decat sa te trezesti caracterizat de celalalt.
Ai rabdare cu oamenii si, mai ales, ai incredere in parerile lor.Vei auzi lucruri interesante despre tine,fii sigur.
In plus,autosarcasmul prinde numai cu o nota de umor,altfel seamana a amaraciune curata si nu e placut deloc pentru nimeni.
Lasa-i sa te descopere,ce ai bun,ce ai rau si, in acelasi timp, cauta si tu sa-i descoperi, e mult mai interesant decat sa le servesti totul de-a gata, obositi amandoi pe nedrept.
Nu-i pacat?

Anormal nu. Poate ai nevoie de validare putin prea mult. Si da, devine obositor sa tot spui cuiva "nu, nu esti prost" sau "nu, nu esti urat". La un moment dat o lasi balta si il lasi in plata Domnului in pace sa creada ce vrea.

Cred ca ai totuși stima de sine destul de scazuta. Se pare ca nu ai curaj sa fii cu o fata de care îți place

Anormal nu.

Dar nu multora le place sa tot vorbeasca cu negativisti plictisitori.

După ceea ce spuni eu zic că totuși nu ești prea sigur pe tine. Și eu m-am confruntat toată viața cu problema asta. În mintea mea sunt drăguță, sunt deștepată, etc. Dar în prezența cuiva simp un discomfort și nu mai sunt atât de sigură. Îmi e foarte frică de părere persoanei cu care vorbesc. Ok, eu consider că sunt deșteaptă, dar dacă el/ ea are o altă părere? Atunci mă pierd și încep să mă simt inferioară respectivei persoane. tind să spun lucruri rele despre mine, așteptând totuși să fiu contrazisă.
Am vorbit cu un prieten care a terminat recent psihologia. Mi-a recomandat să socializez mai mult și să încerc să nu mă auto-caracterizez în fața persoanelor ci mai degrabă, dacă tot aleg să vorbesc despre mine să povestesc anumite lucruri din trecutul meu care mă fac fericită, prin asta câștig și eu puțină încredere, reamintindu-mi de acela momente și poate primesc și complimente precum " ești foarte interesantă". Nu știu dacă am explicat foarte bine. Poate nu te ajută foarte mult răspunsul meu, dar am încercat