Sunt blocată într-un moment din trecut şi simt că nu îl mai pot depăşi. Acum aproape un an am cunoscut un tip, am crezut că putem fi împreună (pentru că asta îmi spunea... şi eu am crezut). A dispărut foarte repede din peisaj, schimbându-şi rapid comportamentul şi nici până astăzi nu am înţeles de ce şi credeţi-mă chiar m-am străduit să capăt un răspuns. "Legătura" dintre noi s-a terminat "oficial" din dorinţa mea, deoarece mă simţeam prost să ştiu că e posibil să îl deranjez. tot timpul mă făcea să mă simt neimportantă, ba chiar în plus. Aşa că am luat această decizie pentru a-mi scurta "agonia". Nu am considerat corect acest tratament pe care mi l-a aplicat, eu încercând totuşi sa păstrez o urmă de politeţe. De ziua lui chiar am vrut să îi urez la mulţi ani, am făcut-o, şi mi-a răspus după câteva zile, întâmplător, pe messenger. Deşi sunt conştientă că e nociv pentru mine acest gând, îmi lipseşte foarte mult. Conversaţiile noastre, lucrurile simple... Regret enorm că nu am mai vorbit de atâta vreme şi mă macină întrebarea dacă el se gândeşte la mine măcar din când în când. Am dorit de multe ori să pot îndrepta situaţia, să mă pot simţi împăcată (pentru că nu mă mai simt aşa), dar aud cât este de fericit şi renunţ la idee. Renunţ pentru că mă simt nedorită, uitată, lăsată în urmă. Cred că dacă şi-ar fi dorit să mai ştie despre mine, ar fi încercat să mă contacteze. Uneori mă mint spunându-mi că poate şi-ar fi dorit, dar ceva l-a împiedicat. Este îngrozitor să porţi în gând o persoană care e posibil să-ţi fi uitat şi numele. Nu doresc să mă victimizez, doresc doar să mă exteriorizez. Opiniile voastre m-ar ajuta.

El ti s-a aratat asa cum ai fi vrut tu sa fie iubitul tau. Apoi a vazut destul de repede ca nu il caracterizeaza si nu vrea sa se prefaca. De felul lui e mai pragmatic asa ca te-a lasat sa intelegi singura ca are alte prioritati si nu vei fi niciodata mai mult decat o utilitate pentru el.

A fost doar ghinionul sa cunosti persoana nepotrivita, asa cum bine a spus si neutrino.

Nu il mai cauta. Ai vazut si tu ca nu apreciaza.

Stiu ca e greu, cu totii trecem prin clipele astea, dar na, asta e viata.

Ne invatam lectiile (si sunt sigur ca tu ai facut-o) si mergem mai departe.

Bineinteles ca te-ar fi contactat. Mai ales ca el a produs ruptura dinre voi cu raceala lui.

Imi pare bine ca tii la fericirea ta intr-atat incat sa iti dai seama ca nu are rost sa lupti pentru o iluzie.

Nu este datoria ta sa indrepti nimic.

Cu timpul gandurile astea se vor rataci si tu vei intalni o persoana mai potrivita.

Succes!

Un baiat care nu te apreciaza nu merita atentia ta si ar trebui sa te consolezi cu asta

Proiectia viselor si dorintelor tale nu au intalnit pamantul roditor.Veste buna este ca e bine ca le ai si constientizezi cand e cazul sa cauti un pamant roditor.Sigur vei gasi.lol si eu caut deci..ma incurajez si pe mine, hahah.succes

Încearcă un dulcolax, tranzactiv,

Buna.

Exact prin asta trec si eu in acest moment, cu toate ca la mine e putin diferit fata de tine, eu neapucand sa fiu cu ea si a trebuit sa ma rezum in a ramane in continuare foarte buni prieteni. Aceleasi intrebari imi trec si mie prin minte, la astfel de lucruri inca ma mai gandesc si acum... poate doare, poate nu...
Daca ai vrea sa discutam pe seama temelor astora, atunci poftim id-ul meu: fr3ddy_laur@yahoo.com

Fii tare in continuare, nu te lasa.
O seara buna.

Nu-ti pot spune decat ca ai intalnit persoana total nepotrivita pentru tine.Trebuie sa intelegi ca o relatie are si sfarsit, iar modul cum are loc acesta tine si de cultura si personalitatea fiecaruia.

Te inteleg perfect! Doar ca eu am reusit intr-un final sa'l uit, prefacandu'ma ca il uit, am reusit! Orgoliul meu de femeie( am prea mult), m-a ajutat, faceam exact cum facea si el, nu ii dadeam pic de importanta.Vad ca esti destul de madura incat ti'ai dat seama ca nu e pentru tine.Ca nu e barbatul potrivit. Sper doar sa fi la fel de madura sa il si uiti.Se spune ca fiecare femeie are o iubire care nu o so uite niciodata, doar ramane impacata cu gandul ca a fost frumos dar sa terminat.Incearca sa te gandesti la asta. Poate chiar nu era pentru tine, daca totusi vroia sa fiti impreuna, te cauta el! Cu siguranta! Si daca e sa fie al tau, al tau va fi! Sunt de conceptia asta si nu mi-o schimba nimeni.Cred ca fiecare avemo perioada in viata in care suntem prinsi in trecut, ca pur si simplu nu mai putem inainta! Ca vitotul pentru noi nu are nici o culoare, e negru, negru si fara pic de importanta.Dar cu siguranta vei gasi puterea sa mergi inainte asa cum am facut'o eu, ca te vei impaca cu gandul ca asa a fost sa fie, nu vei uita, dar vei ierta! Apropiete de familie si prieteni, te vor ajuta sa treci peste.Curaj si multa multa fericire iti doresc! :X

@ Bacemi
Dacă pragmatismul despre care vorbeşti este în strânsă legătură cu prefăcătoria atunci vorbim despre acelaşi lucru. Nu ştiu dacă asta este o "consolare" însă eu sunt de părere că în orice lucru săvârşit există acel "bumerang" karmic. De obicei timpul îşi face bine treaba; greu dar bine.
Îţi mulţumesc pentru răspuns.