Sunt cu prietenul meu de cateva luni dar ne stim de cativa ani, timp in care am avut o relatie "friends with benefits" (asta cand nu aveam eu prieten, pentru ca de cand ne stim el nu a avut prietena).
In prima perioada a relatiei, i-am permis foarte multe (legate de comportament), mai exact i-am oferit libertate totala, nu ma suparam mai deloc. Asta era oarecum rasplata mea pentru faptul ca el a ajuns, in sfarsit, sa tina la mine. Desi ne certam aproape zilnic din toate prostiile, lucrul acesta ne-a tinut oarecum relatia in picioare, nelasandu-ne sa ne plictisim.
De vreo saptamana incoace, am avut cateva certuri cu mama iar ea mi-a interzis sa mai umblu cu el. Am ajuns la un "acord" cu ea, sa fac o pauza cu el, dupa care, daca inca voi mai tine la el, ea nu va mai fi impotriva relatiei. Bineinteles, ma "ascund" de ea, si continui relatia. Dar de atunci, m-am detasat si eu in mare parte. Nu mai pot sa accept toate fazele pe care le acceptam (referitor la alte fete, de ex sa vorbeasca non stop cu altele, sa le mai "Atinga" etc.). Dar mi-a promis ca nu o va mai face. In ultimele zile, a inceput sa se roage de mine sa nu mai fiu asa "distanta", sa-mi revin, sa fiu cea pe care o "iubea atat de mult". M-a amenintat oarecum, ca pentru felul in care l-am facut sa sufere, dupa ce ne vom desparti voi regreta ca l-am cunoscut. In fine, am "trecut peste" si incerc sa ma comport ok, dar stiu ca nu voi putea sa accept toate fazele de dinainte. Mi-a zis ca "vorbeste cu altele" pentru ca nu mai simte ca poate vorbi cu mine deoarece ma supar imediat. (Vorbeste cu altele, in sensul ca le povesteste ce a facut etc, cum vorbea cu mine inainte sa ma -schimb- eu). Mi se pare ca am intrat fix intr-o "telenovela". Nu ma pot distanta total de el, pentru ca a facut parte atata timp din viata mea, dar nici nu stiu ce sa mai fac sa fie ok relatia.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook