Sunt impreuna cu prietenul meu de 3 ani, iar de 6 luni locuim sub acelasi acoperis. El are 30 de ani, eu am 29. Inca din al doilea an de relatie imi doresc sa imi intemeiez o familie alaturi de el, insa atunci cand l-am intrebat prima oara despre casatorie mi-a raspuns ca nu se simte pregatit si ca ar dori sa mai copilareasca. De atunci a trecut un an si intre timp ne-am mutat impreuna. Ultima oara cand am adus vorba despre acest subiect mi-a spus ca o sa vina si ziua cand ne vom casatori. Problema e ca nu face nimic concret in acest sens, iar mie imi e teama ca ma duce cu zaharelul si ca pierd timpul alaturi de un barbat care nu priveste in aceesi directie cu mine. Inainte sa ne mutam impreuna i-am explicat ca nu imi doresc sa stau in concubinaj la nesfarsit si i-am impartasit planurile mele de viitor. As vrea sa am doi copii inainte sa implinesc 35 de ani. Poate ca unii dintre voi vor crede ca nu este pregatit din punct de vedere financiar. Amandoi avem salarii decente. El castiga cu 2000 lei mai mult decat mine. Pe deasupra locuim intr-un apartament cu doua camere pentru care nu platim chirie sau rate la banca. Inca de la prima intalnire mi-am platit singura consumatia, iar apartamentul este pe numele meu. Cunosc fete care s-au logodit dupa un an de relatie si nu pot sa nu ma intreb cum de la ele s-a putut si la mine nu se poate. Dupa 3 ani sunt de parere ca nu mai are ce sa afle despre mine. Pe baza a tot ce stie ar putea sa ia o decizie daca sa se insoare cu mine sau sa caute pe altcineva mai potrivit. Ce ma sfatuiti sa fac in aceasta situatie?

Daca continui sa-l bati la cap cu aspectul asta sa vezi ce fuge de chiar o sa ai timpul pierdut. Un barbat nu trebuie niciodata sa se simta ingradit ca altfel o sa-l pierzi la fel de repede cum l-ai intalnit. O sa vina si pasul asta, pana la urma ce sunt niste acte? Daca vrea sa plece de langa tine o face si cu actele alea ca se manifesta destul de simplu un divort.

Nu il obliga sa faca ceva ce nu vrea parerea mea, importanta este intelegerea, increderea nu niste harti

Oare o simplă hârtie crezi că va aduce stabilitate relației vostre?

Eu te inteleg pe tine ca ai 29 de ani si te gandesti ca iti trece vremea, dar te gandesti si tu sa nu il pistonezi pe tema casatoriei.
Care este problema ca nu aveti niste harti? Alea va laga pe voi? Important este ca sunteri impreuna si ca va iubiti.Defapt daca l-ai iubi nu cred ca ti-ai pune problema ca iti pierzi timpul cu el.Tu stai cu el pentru ca il iubesti sau doar sa fi maritata si probabil sa iti faca un copil?
Da faza cu copilul e ok sa o ceri acum pentru ca este timpul din punct de vedere a varstei nu si din punct de vedere a timpului vostru impreuna dar na poti sa ii ceri asta.Sa incerci treptat sa ii areti cat de frumos ar fi, cat de fericiti ati fi etc nu sa ii ordoni "e timpul, fa-mi acum" si pe urma veti face si o stare civila ca sa fiti in regula cu actele.

Cred ca nu are de gand sa se insoare prea curand trist, desi faza cu casatoria si copilul pana la 35 de ani e cam fortata la tine, chestiile astea nu le poti programa numai au farmec, fac parte din spontaneitatea vietii.

Daca nici anul asta nu ia o decizie in acest sens inseamna ca doar te duce cu zaharelul, nu il mai intreba, daca va simti ar trebui sa te ceara in casatorie, daca nu inseamna ca nu e pregatit si doar te duce cu zaharelul pana gaseste o alta mai buna.

Părerea mea e sa te căsătorești din dragoste nu ca a venit timpul. Presupunând ca îl iubești cel mai bine este sa vorbești cu el sa vezi de ce el nu se simte pregătit. Nu știu dacă e bine sa ne programam totul în viata, când sa ne căsătorim când sa facem copii, astea în mod normal vin de la sine. Trebuie sa vezi dacă el își dorește copii, și când și i dorește. Dacă consideri ca îți pierzi vremea știi ce ai de făcut. Poate simțiți și vedeți viata diferit, dar asta vei afla vorbind cu el serios, aici fiecare își da cu părerea, tu știi mai bine ce este între voi, sunt doua șanse după părerea mea (deși pot fii mai multe variante în realitate pentru ca nimeni nu poate știi ce e în mintea altui om) ori el nu e hotărât sa se căsătorească cu tine și poate își dorește altceva pe viitor ori și el te iubește dar are impresia ca vor fii prea multe responsabilități după căsătorie și nu și le dorește de acum

Vreau sa mai spun ca vremurile s au schimbat, nu te simții presata din cauza vârstei, ești tânără, multe femei fac copii după 30 chiar 35 de ani, eu personal cunosc multe cazuri de genul. Nu ți face griji pentru acest aspect. Niciodată nu e târziu sa îți refaci viata. Sunt femei cu și cu copii și la vârste destul de înaintate care au curaj sa divorțeze și tot își găsesc bărbați care sa le facă fericite. Nu va mai simțiți presate din cauza vârstei. Femeile sunt mai frumoase ca bărbații, ele se îngrijesc se vopsesc și pot arata bine la orice vârstă.

Bărbații nu „se simt pregătiți" niciodată pentru căsnicie. Dacă aștepți ca el „să se simtă pregătit", o să ai o mică deziluzie.
O soluție ar fi să-l ceri TU pe el de bărbat.
Dacă refuză, dă-l în *** mamii lui afară din casă și caută-ți pe altcineva.
Nu e complicat. Nu-ți trebuie curaj.
Totul e să vrei.

Ai fi surprinsa cate poti afla despre un om si dupa 30 de ani de locuit cu el...

Eu nu inteleg ce inseamna sa copilaresti la 30 de ani. Tu esti o tipa care stie ce vrea, iar el... chiar te duce cu zaharelul. O persoana care te iubeste si isi poate imagina un viitor cu tine, nu cred ca sta pe ganduri in privinta casatoriei, mai ales cand are 30 de ani. Nu cred ca trebuie sa astepte sa treaca un anumit numar de ani sau sa implineasca o varsta anume ca sa isi doreasca sa faca pasul asta. O simte sau nu. Isi doreste sau nu. E simplu. Sau ce, o sa se trezeasca dupa 5 ani intr-o dimineata si o sa simta, dintr-o data, ca gata, asta e ziua in care trebuie sa se intample? Nah.

Analizeaza relatia voastra si gandeste-te bine, e chiar atat de roz?

Si fa ce simti, nu sta cu un om doar pentru ca,, ai 30 de ani si nu te mai ia nimeni'' - asta e cea mai mare tampenie pe care am auzit-o.

Nu poti forta pe nimeni in ceea ce priveste casatoria, cu atat mai putin un barbat. in ceea ce priveste copii, poti sa-i propui urmatoarea chestie: sa-ti faca copii pentru ca asta este chemarea ta genetica si ai mentionat asta destul de evident in postarea ta, si ii oferi toate asigurarile posibile ca deaca nu doreste nu este nevoit sa aiba grija de acel copil/copii daca nu vrea, tu vei avea grija de ei, findca tu esti aia disperata si presata de timp si vrei neaparat copii. Cat despre casatorie, asta nu e graba, o va face cand va fi pregatit. Orice ai face, nu oferi ultimatum-uri. Asta e primul pas spre destramare. Daca copii sunt prioritatea ta, asuma-ti tu responsabilitatea pentru ei, pana este si el pregatit sa-si intre in rolul de tata. El ca barbat nu are ceas biologic si nu e corect sa-l presezi pe el, pentru nevoile tale. Tine cont, el este cu tine pentru acces exclusiv la vaginul tau, chiar daca nu va spune asta vreodata, iar la schimb iti ofera comfortul si stabilitatea unei relatii. De ce vrei sa se lege la cap cu casatorie in acest moment, daca nu-l doare. Pe tine te doare pentru ca ai ceas biologic si varsta cu pricina. Sa mai cauti pe altul la varsta ta pentru familie si copil, slabe sanse. Daca vrei mortis copii, fa-i cu el si asuma-ti acei copii ca si cum ii vei creste singura iar daca va dori si el sa faca parte la un moment dat din familie, foarte bine. Daca-l iubesti, lasa-l sa copilareasca, nu-l forta si sunt sanse foarte mari sa-ti fie recunoscator.