Ok, constat ca tu ai probleme majore de atitudine, te simti inferioara celorlalti fara nici un motiv. Ori ai avut un mediu ostil de dezvoltare pana la varsta asta, ori nimeni nu s-a interesat de cum evoluezi tu ca persoana, si prin nimeni ma refer la parintii tai.
Deci, anxietatea apare cand nu comunici destul, cand nu ai destui prieteni, cand nu razi indeajuns, in general cand nu ai o viata sociala.
Nu il meriti tu pe el? Sper sincer ca glumesti. Deci, incearca sa intelegi faptul ca atunci cand un baiat place o fata, va face absolut orice sa-i dea de inteles asta, de cele mai multe ori ii va spune chiar in fata. Baiatul asta te trateaza cu fundul, nu te supara, dar pentru el esti fata aia : " Eh, da-o-n ma-sa, nu ma intereseaza, asta oricum sta mereu dupa fundul meu ". Crede-ma ca si eu am fete pe care le tratez asa involuntar, vorbim, suntem prieteni, ele ma cauta, nu eu pe ele, si in capul lor au tot felul de iluzii cu mine, insa eu nici macar nu le iau in calcul pentru o eventuala relatie.
Of, nu stiu cum sa fiu mai clar de atat, e clar ca nu il interesezi, pot sa iti spun asta numai din 2 vorbe pe care le-am schimbat pana acum, cand o persoana te place macar un pic, vei stii imediat.
Obisnuiam sa fiu ca tine, acum nu mult timp, si fara cineva care sa-mi deschida ochii nu puteam sa trec peste teama absurda, nefondata fata de societate, pe care o aveam atunci. In tentativa mea de a ma schimba, am schimbat orasul, implicit liceul, am cunoscut alti oameni, alta lume, in care am incercat sa imi impun de la inceput o atitudine noua, pozitiva, si am reusit. Jumatate din vechii mei colegi nici nu stiau cum ma cheama, iar aici cand ies in oras ma salut aproape cu toata lumea, daca ma asez la o masa in cofetarie in maxim 5 minute apare cineva cunoscut cu care sa conversez.
Deci, de la o insuficienta "iesire in lume", pleaca totul la tine, rezolva asta si iti vei rezolva toate problemele.
Iar, cu baiatul acela, nu-l mai cauta 2 saptamani, vezi, se intereseaza de viata ta? Nu o data, de mai multe ori, insista sa vada ce ai? Daca raspunsul e nu la macar una din intrebari, te amagesti singura...
Ai acel ceva si esti in stare sa tii un barbat in alerta dupa tine, doar ca nu pe asta. dupa un an daca nu vrea nimic si nici nu te mai baga in seama inseamna ca bati la usi inchise cu sute de lacate la care s-au aruncat cheile de mult. e treaba ta daca vrei sa mai insisti la el ori ba dar sa stii ca nu vei face decat sa-l plictisesti si mai mult.
Multumesc pentru opinie.
Intr-un fel, stiam si eu asta, dar, cum ziceam in intrebare, oamenii se mai schimba, poate evoluez eu cumva si reusesc sa-l impresionez intr-un fel. Cum mama naibii mi-a mers atunci? Inca ma simt mult mai desteapta fata de perioada aia acum, unii ma apreciau mai mult, altii m-au parasit pentru ca m-am schimbat, dar eram insipida si mediocra!
El, de felul lui e mai greu de impresionat si sictirit din natura, mi-am ales o tinta grea.
Ca sa iti pot raspunde la intrebarea astea, m-am uitat peste toate intrebarile puse de tine, pentru a te cunoaste cat de cat.
Deci, tu iti faci mult prea multe probleme, il idolatrizezi mult mai mult decat este cazul. Trebuie sa incetezi sa iti mai faci sperante in vederea unei relatii cu el, baiatul clar nu simte nimic pentru tine, si nici macar prieten nu iti este, daca ma intrebi pe mine este un nesimtit ca nu a initiat el o astfel de discutie cu tine, nu are curajul sa vorbiti deschis, sau nu-i pasa. In ambele cazuri, nu merita.
Oricum, este trist sa vad prin ce treci, si imi pare sincer rau pentru tine, pentru ca stiu ca friendzone-ul e de ****.
Ce-ti recomand eu acum, e sa dispari complet din viata lui, evident nu te merita, si iesi mai mult, nu mai fii asa introvertita, manifesta-te, exteriorizeaza-te. Nu ai idee cat de multa lume poti cunoaste printr-o singura plimbare in parc, cu o atitudine potrivita si optimista!
Si eu sunt doar un pusti de 18 ani, mai am multe de invatat, dar vorbesc numai din experientele proprii .
Mult succes! :*
Multumesc pentru raspuns.
Vezi ca, daca te-ai uitat in intrebari, e vorba de doua persoane. Unul de la care nu stiu ce vreau exact, dar, in prima faza, o prietenie mai profunda, iar de la cel din intrebare, mai mult de atat.
Nu cred ca-i nesimtit, are dreptul sa aleaga. De deschis discutii, am facut-o eu si discutia a fost ok, rationala, dar acum iti dai seama ca, din proprie initiativa n-ar face-o. „Observ ca te deranjeaza ceva (la mine), ai vrea sa vorbim despre asta?". W t f? Nici n-am pretentii din astea, eu voiam mai putin de atat, doar sa aiba si el ceva de zis in legatura cu mine, din proprie initiativa, ceva bun, ceva de intrebat, sa ma bage-n seama si fata de altii, sa ii vina lui cheful, nu sa il stimulez eu.
Nu ma merita el pe mine? Nu il merit eu pe el... nu prea-mi place sintagma folosita de tine, ca si cand as fi cea mai importanta si ca el a gresit, nu eu.
In parcul din cartier e cam plin de ghici tu ce fel de oameni si de cum sunt pigmentati. Nu ma duc la monta, pornita pe cunoscut lume pe strada. Cunostinte am destule. Nu ma simt eu atrasa asa de oricine, sunt destul de selectiva, uneori ma simt prea seaca sa-mi risipesc energia pe altii. Nu ca n-ar fi importanti, dar de cele mai multe ori sunt mult prea inteligenti pentru mine cat sa pot conversa, ori imi creeaza repulsie prin comportament si nu vreau sa am de a face cu ei. Asa, mai apare si anxietatea mea cu cineva nou, nu am niciun motiv sa ma emotionez, chiar daca persoana aia e zambitoare si are un aspect cald, sau imi vorbeste frumos, tot ma sperii si nu stiu ce sa raspund decat „da, bine, desigur, felicitari", robotic, asa cum nu-mi sta-n fire. E recenta problema asta.
Ok, constat ca tu ai probleme majore de atitudine, te simti inferioara celorlalti fara nici un motiv. Ori ai avut un mediu ostil de dezvoltare pana la varsta asta, ori nimeni nu s-a interesat de cum evoluezi tu ca persoana, si prin nimeni ma refer la parintii tai.
Deci, anxietatea apare cand nu comunici destul, cand nu ai destui prieteni, cand nu razi indeajuns, in general cand nu ai o viata sociala.
Nu il meriti tu pe el? Sper sincer ca glumesti. Deci, incearca sa intelegi faptul ca atunci cand un baiat place o fata, va face absolut orice sa-i dea de inteles asta, de cele mai multe ori ii va spune chiar in fata. Baiatul asta te trateaza cu fundul, nu te supara, dar pentru el esti fata aia : " Eh, da-o-n ma-sa, nu ma intereseaza, asta oricum sta mereu dupa fundul meu ". Crede-ma ca si eu am fete pe care le tratez asa involuntar, vorbim, suntem prieteni, ele ma cauta, nu eu pe ele, si in capul lor au tot felul de iluzii cu mine, insa eu nici macar nu le iau in calcul pentru o eventuala relatie.
Of, nu stiu cum sa fiu mai clar de atat, e clar ca nu il interesezi, pot sa iti spun asta numai din 2 vorbe pe care le-am schimbat pana acum, cand o persoana te place macar un pic, vei stii imediat.
Obisnuiam sa fiu ca tine, acum nu mult timp, si fara cineva care sa-mi deschida ochii nu puteam sa trec peste teama absurda, nefondata fata de societate, pe care o aveam atunci. In tentativa mea de a ma schimba, am schimbat orasul, implicit liceul, am cunoscut alti oameni, alta lume, in care am incercat sa imi impun de la inceput o atitudine noua, pozitiva, si am reusit. Jumatate din vechii mei colegi nici nu stiau cum ma cheama, iar aici cand ies in oras ma salut aproape cu toata lumea, daca ma asez la o masa in cofetarie in maxim 5 minute apare cineva cunoscut cu care sa conversez.
Deci, de la o insuficienta "iesire in lume", pleaca totul la tine, rezolva asta si iti vei rezolva toate problemele.
Iar, cu baiatul acela, nu-l mai cauta 2 saptamani, vezi, se intereseaza de viata ta? Nu o data, de mai multe ori, insista sa vada ce ai? Daca raspunsul e nu la macar una din intrebari, te amagesti singura...
Bună.
Încearcă, măcar acum să vorbeşti cu el despre asta fără să te enervezi. Să vezi de ce nu mai este ca înainte, meriţi o explicaţie pentru indiferenţa asta cu care eşti tratată. Poate el vrea să vadă dacă îţi pasă îndeajuns de mult să fiţi împreună
Nu eşti o distrusă, keep calm. Merge şi cu indiferenţa, dar trebuie să fi capabil să poţi fi indiferent/ă cu o persoană. Lasă-l o perioadă singur să vezi că atunci când o să aibă ceva o să vină la tine să se plângă văzând că eşti cam singura care-i pasă de el.
Daca ar fi totul asa frumos . Nu e!
Motivele le stiu. Un necaz asemanator mie, nu chiar la fel, dar tot pe acolo. Apoi, faptul ca a inceput liceul, unul foarte solicitant si bun.
Altul cred ca e maturizarea, nimeni nu ramane la fel (dar prieteniile ar trebui sa ramana, zic eu).
Neeh. Are prieteni apropiati, cei mai buni prieteni. Eu nu prea am, nu stiu ce-i aia o prietenie in afara de teorie. Cred ca in prietenie, la fel, e ceva inexplicabil ce ne uneste, nu ne mai gandim la nimic. Am avut si eu prieteni si ma simteam atrasa de ei sau de ele, reciproc chiar, n-am fost o nolifera fara viata sociala mereu. Daca as sti secretul...