Eu crec maică-sa nu suportă ideea că i-l ia altă femeie, mai sunt și de astea nebune care nu pot accepta că copilul o să plece la un moment dat de acasă și cel mai probabil nici nu vrea să te cunoască și de aia și face așa. E nasol că și el e copilașu mamei care în secunda 2 face ce zice, de aia își și permite maică-sa să facă ce vrea din el. Nu știu, pentru vârsta lui tot un copil de 15-16 ani mi se pare, treaba ta dacă vrei să te legi cu unu din ăsta...
As fi vrut sa pot sa schimb asta. Îl iubesc și nu vreau sa renunț la el pentru mama lui nebuna. Și ma gândesc ca se vor schimba lucrurile când ne întoarcem la facultate unde vom locui în alt oraș.
E mama lui nebună da nici el nu e prea normal dacă face așa și se lasă controlat... o să fie cazu să ia decizii tu sau mama lui în anumite situații și aparent o s-o aleagă pe ea, chiar vrei să stai în așa ceva? eu n-aș sta cu un papă lapte din asta să nu facă nimic fără aprobarea lu mămica...
Nu o sa ma complic sa scriu prea mult asa ca o sa iti scriu pe scurt.
Fugi cat de tare poti in directia opusa altfel o sa vezi cum e sa fii un fel de spectator in propria relatie.
Dar poate parintii lui sunt mai dificili, nu ar trebuie sa te ingrijoreze asta.
Daca voi doi va iubiti, nu conteaza restul
E clar ca mama lui nu prea te vrea, probabil are pe altcineva in minte pentru baietel.
I-a dat bani toata vara sa imi plateasca iesirile in oras, ii zicea sa aiba grija de mine, mi-a trimis prajituri de craciun prin el etc.nu cred ca daca nu ma placea reactiona asa. ceea ce cred eu este ca il vrea doar pentru ea si ca ii este frica sa il piarda.nu stiu cum sa fac sa reglementez asta, cum sa abordez situatia
Il iei pe el finut si ii zici ca vreti sa petreceti mai mult timp imprena, si ca nu iti convin intreruperile.
E clar, toată viața o să asculte de mămica.
Mai bine îl lași decât să rămâi cu el, altfel soacra o să se amestece veșnic în relația voastră.
O să ai probleme mari cu o astfel de femeie dacă o să îți devină soacră, ascultă la mine. Cunosc specimenul ăsta de om. Nu știu cum permiți tu chestiile astea. Probabil nici nu te impui. Nu ți se pare și ție așa aiurea că tu nu-i cunoști părinții? Sau că este bebelușul mamei la 23 de ani?
Nu știu cum sa ma impun ca să nu îl supăr sau departez de mine. După cum am spus și mai sus am de gând sa merg sa ii cunosc de revelion. Ii voi cere eu asta lui. Mai mult de atât ce as putea face? Nici nu știu ce și cum sa ii spun sincer. E totuși mama lui și nu vreau sa par ca vreau sa îl departez de ea
Been there. Am fost aproape 4 ani împreună. Și da, a fost unul dintre motivele despărțirii. Apreciez faptul ca te gândești ca e mama lui, și eu am făcut la fel, am încercat sa nu ii spun mereu ceea ce ma deranja. Problema devine atunci când mama lui începe să-l influenteze în anumite decizii. Eu voiam sa ne mutam împreună, el nu prea. La fel, studenți ca și voi în alt oraș fata de cel natal, în fiecare weekend acasă la mămică, în fiecare vacanță. Eu stăteam în orașul în care studiam, mergeam rar acasă și ma angajasem tocmai pentru a nu mai depinde de ai mei, el era puiul mamei, nu voia sa se angajeze, practic se complacea sa fie întreținut și sa "asculte" de ea. Din experiența proprie îți spun că nu poți realiza multe lucruri cu persoana de lângă tine dacă nu aveți aceleași planuri și aceleași idealuri. Tu îl cunoști mai bine pe iubitul tău, eu te sfătuiesc doar sa te impui în fata lui și să-i spui frumos atunci când te deranjează ceva, iar dacă lucrurile degenerează pleacă.