Sunt intr-o relatie de 6 ani si de mult timp s-a pus problema sa iau o decizie si sa trecem la nivelul urmator, căsătorie si copil. Am refuzat categoric deoarece nu ma vedeam in punctul acela. Nici acum nu ma vad, obisnuinta si confortul sunt cele care ne-au ținut impreuna. Mi-am dat seama de acest lucru, el inca neaga.Atractie nu mai exista de mult. Nici nu ar mai avea cum din moment ce el se comporta ca si cand as fi un prieten de al lui, ragaie cand este cu mine si se simte liber sa faca tot felul de lucruri sarboase. Si da, i-am spus ce ma deranjează dar confortul lui e mai important, se pare.Nu imi mai doresc cu adevarat sa am relații intime cu el de aproape 2 ani. Trebuia sa fi vorbit doar ca el ar fi refuzat sa accepte.Ar fi crezut ca am pe altcineva, dar nu a intervenit nimeni intre noi. Sunt totusi 2 ani in care simt ca stau langa un amic care ma cunoaste foarte bine si cam atat. Colegi de apartament mai bine zis. Ideea e ca simt ca imi pierd timpul alaturi de el.
Iar de o saptamana am cunoscut pe cineva, care mi-a zâmbit si mi-a topit inima. Au mai fost si alti băieți si mai frumosi si mai îndrăzneți carora nu le-am raspuns avansurilor. Mi-am vazut de treaba mea. Asa voiam sa fac si acum doar ca simt fluturi in stomac si nu pot sa controlez ce simt.
Ma simt vinovata ca nu am pus lucrurile la punct atunci cand ar fi trebuit.
Acum o sa para ca ca vreau sa ma despart pentru ca am cunoscut pe altcineva mai bun. Cand de fapt eu nu ma mai vad lângă actualul de foarte mult timp.
Nu stiu cum as putea proceda. Corect nu este fata de niciunul dintre ei. Imi dau seama ca nu pot sa il pun pe baiatul pe care l-am cunoscut sa ma astepte pe mine pana imi rezolv treburile. Si nici fata de actualul meu iubit nu este corect sa grabesc procesul de despărțire, sa fie de pe o zi pe alta. Voi cum ati proceda?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook