Sunt suflete incatusate in locuri din care nu pot evada, si neputinta ori preceptele morale siluiesc constiinta, care nu are nimic de-aface cu substanta eu-lui, sa suprime dorinta nestapanita de a zbura spre noi orizonturi, acolo unde, crede ca-si va gasi completarea. Privind de undeva de sus acest conglomerat furnicar, numit omenire, ma simt strain de aceasta lume care la un moment dat, indiferent de geniile ce le-a produs, este si va fi stapanita de vraja diabolica a indestularii materiale.Asa cum dragostea a incetat de mult sa mai fie cel mai rarefiat sentiment uman, si redus la un simplu act sexual, tot asa oamenii, au devenit simpli produsi ai banilor, si nu invers.totul se rezuma la vise, aspiratii si idealuri, toate in temeiul banilor. Multimea in general nu mai are timp sa gandeasca prea mult si la alte lucruri esentiale de care viata lor depinde absolut, se intampla atatea lucruri oribile in lume prezentate sub forma de stiri de ultim moment, si acesti prezentatori, ar dori parca la un moment dat, sa primeasca si o medalie pentru felul in care relateaza cum au murit copii nevinovati.Se da o lupta napraznica in suflete pierdute, o lupta pentru suprematie si putere, pentru lucruri care, intr-o zi nu vor mai fi, lucruri ce nu vor face altceva decat sa-ti macine sufletul mai intarziu pana la epuizare, sfarsind intr-un fnal de inima rea, numai k numai tu vei sti lucrurile astea, reusind pe undeva sa maschezi totul de privirile taietoate. dar la ce folos? Nu reusesc sa inteleg cum pot oamenii continua sa traiasca asa, intr-o doara, chiar daca nu avem puterea de face sau schimba nimic, cel putin framanta-te, fa ceva nu sta cu mainile in san, marturiseste cuiva nemultumirea si dorintele tale, gandeste la o lume asa cum o doresti, si poate ca undeva in univers gandurile astea vor avea un raspuns, se vor intoarce materializate. De ce e asa greu de strabatut acest drum, de la om la om? neincredere inascuta, teama de a nu fi posibile victime ale tristetii si dezamagirii, dar oare noi la randul nostru nu am dezamagit pe nimeni, de ce credem doar despre celalalt k este rau, de ce nimeni niciodata, nu a marturisit despre sine, cat este de nenorocit inlauntrul lui? Dar cum sa marturisim asa ceva, suntem unica realitate in viata care traieste independent de miliarde de oameni si -a caror opinie nu are voloare pentru noi.Cata naivitate si ignoranta in sufletele slabe, mascate doar de un caracter impus, oameni de bun costum, indiferent de functia si serviciul prestat si adus acestei lumi, au devenit in proportie de 90% adeptii unui sistem care nu doreste decat monitorizarea unei multimi inconstiente, sub privirea lor, incapabile de a intelege ce se intampla si cum se invarte lumea intr-adevar. tu chiar ai putea sa crezi ca arabii au daramat turnurile gemene fara k extraterestii astia de americani sa nu-i rada de pe fata pamantului? Zace aurul in rosia montana, dar noi suntem datori vanduti. Tindeam sa cred la un moment dat k oamenii astia puternici cu adevarat, bancherii in general, inconjurati de minti sclipitoare, vor reusi pe undeva sau au intentia macar, de a pastra ordinea si a oferi decenta fiecarui om in parte, atat timp cat cauta si merita asta, dar atat timp cat vezi cu ochii mari, cum legea reteaza capul camatariei pentru a putea sa-ti ia mai usor bancile, banii din buzunar...pentru tot restul vietii, nu-ti vine decat sa strigi la dumnezeu k la politie nu ai cum, si poate poate el intr-o zi, va pune capat tuturor lucrurilor. eram asa incarcat si ma simt in continuare, simt nevoia sa vorbesc cu cineva doar, si neavand pe nimeni acum, aici.nu mi-o luati in nume de rau, cu tot respectul

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook