Salut. Pro concubinaj.
Argumentatie: Pt ca am vazut multe cupluri casatorite si trecand prin divort dupa multi ani sau ajungand sa se intrebe "daca se mai poate asa" dupa ani buni de casnicie, crescut copiii s. a. m. d. Cine s-a despartit de cineva dupa 3/4/5 ani de relatie intelege. Pt mine, actele mai mult incurca si strica farmecul. Cand ele nu exista oamenii se axeaza pe ceea ce simt cu adevarat.
Cat despre copii, ei bine, cand deschid ochii in lume primul lucru pe care il invata este "mama si tata". Cel putin, fi-mea nu ne-a cerut atestatul Si, oricum, in actele ei scrie cine sunt "aia doi de-au conceput-o si sunt responsabili pentru ea".
E adevarat, sunt "pro-mariaj-religios" daca cei doi simt asa. Preotul la care merg de ani buni a zis ca intelege felul nostru de a gandi si s-a oferit sa ne cunune pur si simplu. Mi s-a parut un gest de adevarat preot, pana la urma, ce are daraua cu ocaua?
Odata nu eram de acord. Dupa trecerea anilor, dupa trecerea prin greutati realizezi ca nu o hartie iti da certitudine ca cel de langa tine este doar al tau!
Nu, dar nici imediat dupa ce te-ai cunoscut cu persoana iubita sa dai fuga la primarie. O perioada de proba e recomandata!
Concubinaj, are dreptate fabiola: n'am nevoie de un act ca sa dovedesc ca iubesc persoana de langa mine.
Crezi ca in ziua de azi mai sunt importante actele? Chiar daca ne intelegem super bine, eu una sunt pentru concubinaj.
Nu sunt de acord cu concubinajul si nu din cauza lipsei actelor de la primarie, ci din cauza lipsei cununiei religioase prin care Dumnezeu le da binecuvantare celor doi soti.
O hartie nu e o dovada de iubire. In acelasi timp, hartia asta poate fi de importanta vitala atunci cand relatia nu mai merge si ajungi la un divort si un partaj.
Dar juramintele facute in fata lui Dumnezeu sunt ca o pecete a relatiei.
Eu una sunt pro casatorie cu acte in regula, pentru mine asta e o dovada clara ca partenerul are intentii si sentimente solide in ce priveste viata de cuplu si viitorul cuplului. Acolo unde se evita legalizarea relatiei, scartaie ceva, asta e doar parerea mea.
Buna.
Nu cred ca relatie este tinuta doar de o hartie, atata timp cat te intelegi bine cu persoana aceea restul nu conteaza.
Nu prea ca daca apare un copil ce se intampla cu el? ramane nelegitm? nu prea sunt de acord...
Concubinajul este considerat casatorie de proba. Daca lucrurile merg bine, casatoria vine de la sine.Mai ales ca acum nu se mai pune problema virginitatii la casatorie. Daca nu, despartirea este mai usoara pentru ambii parteneri. Uitati-va la americani! Mutarea impreuna este sarbatorita de familii ca o logodna. Daca se trece proba de foc a menajului si fiecare vede ca ceea ce a cautat a gasit, atunci se casatoresc.Problema este atunci cand apar copii. Iar in privinta bunurilor dobandite in casatoria de consensualitate (fara acte), si in Romania sunt regementate legi.Ca om trecut prin viata, recomand casatoria de proba.Pentru cei cu probleme religioase, nu ma pronunt. Dar o viata ai, si daca ai ratat o casnicie, ca nu ai ales bine, nu vad de ce ai pierde timp in nefericire si nu ai cauta fericirea altundeva.
Daca te ia cu acte inseamna ca te iubeste mult mai mult, e ca o dovada pentru ceilalti ca ii apartii si ca te recunoaste drept sotie
Asa, in concubinaj si a 2 a zi iti poate da cu sutul!
Zorialbi are mare dreptate! concubinajul este ceva trecator, casatoria prin acte la fel, dar cununia religioasa este o taina prin care se formeaza familia, fara ea nu-i familie, nu-i iubire, nu-i nimica!
Pt o perioada e bine sa traiesti si in concubina, pentru a vedea cum va intelegeti si cum merg lucrurile atunci cand locuiti impreuna, dar dupa aia sunt pro casatorie(legala si religioasa), deoarece Dumnezeu trebuie sa ne dea binecuvantarea in noul drum ce urmeaza.
Nu niste amarate de hartii stampilate consfinteste cuplul ci atasamentul sufetesc in reciprocitate. Actele tin mai mult de o eventuala propietate si recensamant
Daaa mie casatoria mi se pare o porcarie dupa parere mea potii sta cu o persoana o viata intreeaga si fara casatorie
AlexEjmecheru întreabă: