Sunteti de acord cu afirmatia: Dacă poți înlocui cu ușurință o iubire, chiar și o iubire neîmpărtășită, atunci iubirea nu este cu adevărat mare?
Este clar ca aceea nu este iubire, chiar deloc, daca te muti cu atat usurinta.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Răspunde 
Nu prea. Iubirea neimpartasita care s-ar zice ca e cu atat mai profunda si mai valoroasa cu cat suferinta e mai mare, in cazul acesta, e o idee asa destul de toxica, demna de carti si atat.
Adica, acolo ar trebui si sa ramana, in universul imaginar al cartilor.Consider ca niciun om nu merita sa ajunga in pragul disperarii din asa ceva, in primul rand din respect pentru propria sanatate.
De acord cu J0B0MAT, se stie deja, suferinta cauzata de traumele emotionale chiar ne face rau, la propriu, nu doar sufleteste. Orice iubire reala este impartasita de ambii, in opinia mea.Ce nu este se rezuma doar un atasament escaladat peste masuri de unul dintre protagonistii implicati, ceea ce ar fi dus oricum la o relatie disfunctionala.Despre cat de usor se poate inlocui nu ma pot pronunta, ar fi nepotrivit si nici nu pot da exemplul propriu deoarece nu am avut asemenea experiente, au fost iubiri superficiale, pana la actualul.
Prima dată vorbești la persoana a doua - dacă poți (adică tu) - apoi la persoana a întâia - aș spune (adică eu). Poate vrei să corectezi.
Și da, cu iubirea nu-i de jucat. Trebuie luată în serios. Nu o înlocuiești cum ai înlocui o pereche de ciorapi.
Dacă o înlocuiești, iubirea deja nu prea mai e.O iubire neîmpărtășită se va termina, pentru că altfel o dai în obsesii, psihoză și nu ai decât de suferit, iar o altă iubire o înlocuiești când ești înșelat/ă, rănit/ă în diverse forme, iar iubirea în cazul ăsta dispare încet încet. În cazul în care tu înșeli, îți faci amant/ă, da, iubirea nu e atât de mare.Mai este cazul unui deces, iar iubirea poate să fie tot mare, dar rămâne doar o amintire.Nu o înlocuiești, ci apare o altă iubire.
Este adevărat că iubirea rănită se poate transforma în ură, dar poate rămâne tot iubire, iar tu să rămâi doar cu dezamăgirea în suflet.
Legat de "iubirea neîmpărtășită se va termina..."
Dacă este o iubire sănătoasă, adică un atașament sănătos, atunci poate continua fara probleme si fără a dezvolta obsesii.
Sănătos este doar atunci când îți exprimi sentimentele, iar dacă îți sunt acceptate ok, iar dacă nu treci peste. Iubire neîmpărtășită în sensul că îți știe sentimentele, dar nu simte la fel, iar tu continui să trăiești cu sentimentul ăla obsesiv, nu e sănătos.
Treci peste asta, dar sentimentele trebuie să rămână, altfel nu putem vorbi de atașament, ci de îndrăgostire, care este cu totul altceva.
Deci dragostea nu "se termină", cel puțin nu dragostea adevărată, care include un atașament sănătos.
Și dacă "s-a terminat", s-a terminat în sensul că mergi mai departe dorind fericirea persoanei iubite mai presus de a ta.
Ce spui tu aici e toxic.Dragostea adevărată e între două persoane, atât. Când rămâi doar tu în ecuație, poți vorbi doar de iubire pentru propria persoană. Altfel de iubire, de o singură parte, nu îți va face bine, se transformă în obsesie. Iubire adevărată e între două persoane aflate în relație sănătoasă. Când se termină relația din diverse motive, iubirea scade până când devine o amintire.
Nu este nimic toxic în a iubi pe cineva într-un mod ne-egoist și ne-obsesiv.
Da, este toxic sa iubesti intr-un mod obsesiv si egoist.
Dacă iubești pe cineva în tăcere, care nu te iubește, un timp îndelungat, e ceva extrem de toxic.De la asta pornesc cei care în timp fac obsesii și îi vezi la știri că au omorât, violat pe x.
Repet, iubire este între doi oameni.Restul sunt fantezii, obsesii, obiceiuri toxice de care trebuie să scapi cât mai repede, în primul rând pentru binele propriu.
Chiar crezi că e nesanatos sa iubesti pe cineva in tăcere și într-un mod ne-obsesiv?
Eu nu as crede.
Da, faptul în sine este obsesiv dacă durează o perioadă lungă și nu faci nimic pentru a scăpa de acest sentiment.
E adevarat, dar diferența dintre a avea gânduri obișnuite despre cineva și a fi obsedat de acea persoană se reflectă în intensitatea și frecvența acestor gânduri, precum și în modul în care acestea te afectează.
Atunci când iubirea este echilibrată, gândurile despre cealaltă persoană nu iti afecteaza viata de zi cu zi.
Îți zic din capul locului că nu e adevărat!
Iubirea neîmpărtășită e o iubire latenta,deși negi prezenta ei în sufletul tău,îți garantez că dacă acel om ți-ar propune o întâlnire ai fi topita după el.
Însă există și cazuri în care iubirea e imposibilă și rămâne neîmpărtășită, dar asta nu înseamnă că nu e reală, ci ai refuzat-o, crezând că nu ai șanse.
De fapt, iubirea neîmpărtășită e cea mai aprinsă forma de iubire, din punctul meu de vedere.
Sa nu confundam problemele de atasament si sa credem ca o iubire neimpartasita care iti ofera suferința este vreodată indicata vreunui suflet. Fiecare merita sa traiasca o iubire impartasita si daca apare sa o aprecieze, caci este un lucru rar.
Toată lumea merită o iubire împărtășită, sigur, dar uneori se întâmplă ca sufletul potrivit să nu fie făcut pentru tine.
Ei bine, dacă mă întrebi pe mine, sufletul potrivit pentru tine te va iubi, pentru că dacă el este potrivit pentru tine, atunci rezultă că și tu ești potrivită pentru el, altfel cum am putea vorbi de o potrivire?
De acord cu tine. Se intampla uneori ca un suflet sa se agate de alt suflet, pentru ca i se pare ca este cel de care are nevoie. lnsa daca sufletul respectiv nu rezonează, inseamna ca undeva un alt suflet este pregatit pentru iubire.
Acum iubirea este de multe feluri! După părerea mea da deoarece iubirea adevărată se uita cel mai greu
Depinde de context si de circumstanțele desparțitii, insa e subiectiva situația. Trebuie luat in calcul motivul desparțirii, varsta celor 2 persoane, tipul de personalitate, felul in care arata etc Dupa tragi concluzii cu cata usurința se poate inlocui acea " mare iubire"
Când dragostea este cu adevărat adâncă și semnificativă, ea lasă o amprentă durabilă care nu este ușor de șters sau înlocuit.
Dacă dragostea poate fi ușor uitată sau înlocuită, poate sugera că acea conexiune nu a fost la fel de profundă sau implicată emoțional pe cât ar fi putut să pară inițial.
Despre asta ar fi vorba.
Acele "amprente" se numesc blocaje emoționale sau traume.
Amprentele sunt traume dacă dragostea a fost toxică pentru tine, dar dacă nu a fost așa, atunci acele amprente sunt sub forma unor amintiri frumoase, lecții valoroase și modele de comportament sănătos în relații.
Vă rog să raportați cine vede acest răspuns. Vă mulțumesc
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
