Daca il/o iubesti nu ai face acest lucru oricat de mare ar fi tentatia/ispita. Daca o faci inseamna ca nu il/o iubesti cu adevarat. Parerea mea despre iubire, dragoste, sentimente
Dragostea, un simplu cuvant care trezeste nenumarate amintiri si provoaca retrairea atator clipe si aparitia a numeroase intrebari. Nimeni si niciodata nu a reusit si nici nu va reusi sa explice acest sentiment.
In majoritatea cazurilor cel care iubeste isi pierde ratiunea, logica si luciditatea. Inca nu s-a gasit o cauza pentru aparitia acestei stari, nu s-a reusit a i se da o definitie adecvata. Fiecare percepe iubirea intr-un alt fel, într-un fel total diferit, unic.
O intrebare care se întalneste in jurul iubirii este: "Poate un om sa iubeasca, pe parcursul vietii lui, de mai multe ori?". Incepe sa-ti fie draga o persoana si-ti dai seama, sau crezi ca iubesti, dar cu timpul incepe sa-ti placa altcineva. Prin simplu fapt ca incepi sa te indragostesti de altcineva oare nu patezi sentimentul iubirii trecute? Mai poti fi sigur ca ceea ce ai simtit a fost iubire?
Dornic de a cunoaste necunoscutul si de a trai noi experiente, omul confunda sentimente de prietenie, de simpatie puternica, sau atractia fizica, cu iubirea. Apar astfel relatiile nereusite, casatoriile facute in graba, prieteniile iremediabil distruse. Nu exista om care sa nu fi suferit din dragoste. Este ciudat, insa, incapatinarea omului de a iubi, de a se indragosti, desi a suferit esecuri si a avut parte de deziluzii. Speranta de a-ti gasi fericirea iti da tarie, te revigoreaza si este infinita. Alt lucru de neinteles este ca majoritatea isi doreste sa iubeasca, sa se indragosteasca, desi aceste sentimente aduc nenumarate dureri si prea multe lacrimi. Ma intreb, de ce oare ceea ce constituie fericirea unui om trebuie sa devina in acelasi timp si izvorul suferintelor lui?
A mai ramas o intrebare pe care mai toti o au în cap la sfarsitul fiecarei relatii: " a meritat? ", "merita sa iubesti?".
Sincer, cred ca da. Desi "a iubi" implica "a suferi" nu cred ca un om poate sa spuna ca traieste fara sa iubeasca.
Si chiar daca o face nu inteleg ce viata ar putea avea, ce multumiri? Nu vom fi liberi, lipsiti de griji si suferinte daca ne v-om infrana dorinta si simtirile, ci doar daca le traim.
Daca iubesti acea persoana nu o vei insela niciodata dar daca o inseli inseamna ca nu o iubesti. Atunci cand iubesti pe cineva te multumesti cu ce primesti dela acea persoana nu mergi si la alta sati ofere in plus pe langa.
Parerea mea despre iubire,dragoste,sentimente
Dragostea, un simplu cuvant care trezeste nenumarate amintiri si provoaca retrairea atator clipe si aparitia a numeroase intrebari. Nimeni si niciodata nu a reusit si nici nu va reusi sa explice acest sentiment.
In majoritatea cazurilor cel care iubeste isi pierde ratiunea, logica si luciditatea. Inca nu s-a gasit o cauza pentru aparitia acestei stari, nu s-a reusit a i se da o definitie adecvata. Fiecare percepe iubirea intr-un alt fel, într-un fel total diferit, unic.
O intrebare care se întalneste in jurul iubirii este: "Poate un om sa iubeasca , pe parcursul vietii lui, de mai multe ori ?". Incepe sa-ti fie draga o persoana si-ti dai seama, sau crezi ca iubesti, dar cu timpul incepe sa-ti placa altcineva. Prin simplu fapt ca incepi sa te indragostesti de altcineva oare nu patezi sentimentul iubirii trecute? Mai poti fi sigur ca ceea ce ai simtit a fost iubire?
Dornic de a cunoaste necunoscutul si de a trai noi experiente, omul confunda sentimente de prietenie, de simpatie puternica, sau atractia fizica, cu iubirea. Apar astfel relatiile nereusite, casatoriile facute in graba, prieteniile iremediabil distruse. Nu exista om care sa nu fi suferit din dragoste. Este ciudat, insa, incapatinarea omului de a iubi, de a se indragosti, desi a suferit esecuri si a avut parte de deziluzii. Speranta de a-ti gasi fericirea iti da tarie, te revigoreaza si este infinita. Alt lucru de neinteles este ca majoritatea isi doreste sa iubeasca, sa se indragosteasca, desi aceste sentimente aduc nenumarate dureri si prea multe lacrimi. Ma intreb, de ce oare ceea ce constituie fericirea unui om trebuie sa devina in acelasi timp si izvorul suferintelor lui?
A mai ramas o intrebare pe care mai toti o au în cap la sfarsitul fiecarei relatii: " a meritat? ", "merita sa iubesti?".
Sincer, cred ca da. Desi "a iubi" implica "a suferi" nu cred ca un om poate sa spuna ca traieste fara sa iubeasca.
Si chiar daca o face nu inteleg ce viata ar putea avea, ce multumiri? Nu vom fi liberi, lipsiti de griji si suferinte daca ne v-om infrana dorinta si simtirile, ci doar daca le traim.
Pai,,a insela" la cei casatoriti,este un lucru infidel dar da dovada si de iubire,cred unii,altii nu,poate din plictiseala isi gasesc pe altii dar nu isi parasesc sotii/sotiile,ci ii inseala dar tot se intorc la ei,ii iubesc catusi de putin,altfel daca nu i-ar fi iubit, le-ar fi dat divortul inca din prima clipa cand isi faceau amat/a, asta e parerea mea...
Oamenii nu sunt monogami prin natura lor. au devenit mai apoi. la inceputuri traiau in grup si faceau sex cine cu cine voia, barbatii se luptau intre ei pentru a avea o femeie de partea lor... exact ca si animalele, iar partenerul se schimba periodic. obiceiurile pe care le avem acum sunt datorita faptului ca masculii au vrut sa fie siguri ca femeia da nastere numai la odraslele lor si asa au venit cu reguli pe care le-au implementat prin biserica. sexul si dragostea vin din instinctul de reproducere.eu sunt maritata si nu mi-am inselat niciodata sotul. tentatii sunt destul de des, daca ar fi sa le raspund instinctual as insela si eu, dar le raspund rational si nu o fac. poate altii nu sunt controlati de ratiune atat de bine cum sunt eu.