Dragul meu iubit, această declaraţie o fac cu ocazia împlinirii 1 an şi 9 luni de când destinile noastre au putut face posibilă întâlnirea noastră. Ceea ce poate a părut o joacă la început s-a transformat în iubire nemărginită şi pură. Tu m-ai învăţat să iubesc, ai dat sens vieţii mele, mi-ai arătat calea spre fericire. M-ai învăţat sărutul pasional, plăcerea de a dărui dragoste, şi de a primi în schimb o iubire necondiţionată, fericirea ta, reflectată prin zâmbetul tău. Definiţia iubirii o poţi da numai când simţi cu adevărat misterele ei. Datorită ţie am descoperit o altă latură a vieţii, a vieţii în doi, a iubirii, a tot ceea ce ne înconjoară. Alături de tine şi datorită iubirii tale am prins aripi. Am învăţat ce înseamnă încrederea atunci când mi-o pierdusem, am văzut că există persoane care merită toată dragostea din lume, am simţit pe pielea mea ce înseamnă sa fii răsfăţată.
Tot ce vei citi, este o mică, dar lungă exprimare a sentimentelor care mă chinuie, care nu mă lasă în pace, sentimente fără de care nu aş putea trăi.
Am scris pe cerul albastru, dar norii mi-au şters cuvintele. Am scris pe
ţărmul mării, dar valurile mi-au şters cuvintele.
Dimineaţa:
Mă trezesc cu gândul la tine, cu speranţa că te voi vedea măcar în trecere, speranţa
că te vei gândi şi la mine, speranţa că voi mai putea adăuga în inima ta măcar un
sentiment microscopic de iubire.
După-amiază:
Simt un gol in inimă şi o durere în stomac. Aş vrea... să te am aproape. Aş vrea... să te strâng în braţe. Aş vrea... să-ţi simt parfumul. Aş vrea. să te sărut. Aş vrea să dispară timpul, (să stau cu tine cât vreau), dar mai ales să nu existe persoane care sa ne despartă.
După care stau şi mă gândesc... dacă nu îl voi vedea azi? Atunci îi cer lui Dumnezeu să mă transforme într-o rază de soare, ca să te pot privi în ochi...sau dacă dă ploaie să mă transforme într-o picătură de apă să îţi ating chipul... iar dacă dă ninsoare sa mă transforme într-un fulg de nea... să mă aşez pe buzele tale, să te
sărut, după care să mă evapor, să ajung în ceruri să le povestesc îngerilor că,
alături de tine am descoperit raiul.
Seara-noaptea:
...Asta e cea mai grea parte a zilei. Mă gândesc că dacă m-aş transforma
într-o pernă, aş putea să dorm cu tine. Dar nu mă pot transforma... aşa
că stau întinsă în pat şi mă gândesc... a mai trecut o zi, oare de ce sunt
fericită? Există un singur răspuns...sunt înnebunită după tine şi nu îmi e teamă
să recunosc cum le este altora. Te visez noapte de noapte... dar am uitat sa îţi
spun că... TE VREAU doar pe tine.
Dragostea nu este numai flori (alea care mi le-ai dat de nenumărate ori...), zâmbete (astea la noi sigur nu lipsesc), înseamnă şi lacrimi (alea pe care le vărs eu
în zilele când nu te am aproape), dorinţa (atunci cand îţi văd buzele... şi disper
după sărutul tău – da ştiu sunt o pupăcioasă), pasiune (asta nu se poate spune nimic... la noi persistă), şi de aceea nu foarte mulţi descoperă puterea dragostei...
Sunt mii de cuvinte frumoase pe care cu siguranţă că le meriţi, eu din păcate nu le ştiu pe toate să ţi le spun... din păcate nu pot atinge soarele să ţi-l daruiesc.nu pot atinge stelele pentru a ţi le dărui...nu-ţi pot da nimic mai mult decât sufletul meu, gândurile mele, trupul meu... întreaga mea fiinţă! Şi dacă îţi spun că te iubesc fără ca măcar să-ţi fi întâlnit privirea... înseamnă că te iubesc pentru ceea ce eşti, pentru ceea ce mă faci să simt... să fiu... pentru sufletul tău de aur...pentru tot ceea ce reprezinţi pentru viaţa mea...
Şi cum să nu te iubesc când pentru tine simt ceea ce nu am simţit pentru nimeni niciodată? Când tu mă faci să mă simt cea mai importantă persoană din întreaga lume? Cum să nu visez la tine...cum să nu te vreau lângă mine în fiecare clipă...cum să nu te iubesc...cum să nu vreau sa te ştiu lângă mine tot restul vieţii? Nu am cuvinte de ajuns ca să-ţi spun tot ceea ce simt pentru tine... sper doar cu timpul sa-ţi pot demostra toată dragostea pe care ţi-o port... Te ador.
De la un timp viaţa mea s-a schimbat, am învăţat să cred că nimic nu e imposibil...am învăţat ce înseamnă sa fii iubit şi să iubeşti...sa plângi de fericire...am învăţat să cred că Dumnezeu poate uni pentru totdeauna două persoane...două suflete...am învăţat să fiu eu însumi...am început să simt că trăiesc... şi asta pentru că... te-am găsit. Am găsit lumina sufletului meu pe care
mi-o doream atât de mult... mă întrebam oare când o să simt şi eu dragostea adevărată...acum am găsit-o.
Dacă o iubeşti într-adevăr o laşi în pace. O laşi să îşi vadă de viaţă. Vrea să meargă mai departe, dar fără tine. De aceea nu vă puteţi întâlni nici măcar la un suc sa povestiţi. Nu îi eşti indiferent, dar eşti o amintire dureroasă. Probabil în timpul relaţiei ai făcut una sau mai multe lucruri care au deranjat-o şi care au făcut-o să ajungă la decizia de a vă despărţi. Lucruri pe care nu ţi le-a spus, pe care le-a trecut cu vedere.
Auzi o refaci thu ca sa fie pentru ea! Ca eu nu am mai avut timp ca sa o refac daca o vrei sa o refaci!
Trimite-o poate o sa-ti fie de jutor si sa stii ca eu am facut!
o zi buna
Salut aline si eu am trecut prin asa ceva da la mine au fost doar 4 ani si eu am incercat de n ori da nimica si cu cat incerci mai mult cu atat ai dai satisfactie mai mare eu zic sa o lasi in pace viata merge inainte si fiecare din noi are undeva jumatatea gandeste-te poate nu a fost de tine poate asa a fost sa fie
Buna, atata timp cat o fata nu iti mai raspunde la telefon si te evita de fiecare data asta inseamna ca nu o mai interesezi, chiar da ai stat o viata cu ea, poate ca vrea ceva nou, s-a plictisit de relatia voastra, ar trebui sa o intelegi si sa ii accepti decizia, chiar daca te doare... Acum sunt casatorita, dar inainte sa imi cunosc sotul am patit exact ceea ce pateste ea:am stat cu un baiat 2 ani, eram nedespartiti si ne-am iubit mult, dar asa e viata la un moment dat l-am cunoscut pe sotul meu si mi-am dat seama ca acel baiat numai insemna nimic pentru mine, m-a stresat mult cu telefoane, ma urmarea, a venit sa vorbeasca cu ai mei sa ne impacam, etc. Dar numai simteam nimic pentru el eram si sunt indragostita de sotul meu... poate ca asa i se intampla si ei. Cel mai bine ar fi sa renunti si sa iti iei viata de la capat, dar fara ea...BAFTA
Asta ai gresit ca o tot cauti... o face sa se simta cam importanta...crede'ma ca asa e si la mine daca vad ca se injoseste ma face sa ma simt si mai bine... dar daca dupa despartire nu ma cauta si pare mai indiferent doare tare si ma face sa ma gandesc...se num orgoliu. iar indiferenta doare! crede'ma daca o lasi un timp mai indelungat nu cateva zile, o sa fie mai bine... oricum de pierdut nu ai nimic... k daca o stresezi nici atat nu rezolvi nimic
Si asta e buna:"Invatarea accelerata este atunci cand ajungi pe fundul prapastiei si nu mai ai nimic de pierdut, absolut nimic. Si cand nu mai ai nimic de pierdut ai doar de castigat…"
Parerea mea este k pe acea fata nu o mai interesezi si nu cred ca are rost sa o tot stresezi cu telefoane de la un timp se va plictisi si o sa fie si mai rau...asta e parerea mea pentru ca si eu am trecut prin asa ceva prietenul meu ma tot streseaza cu telefoane mesaja... vrea sa ne vedem cat se poate de des si eu nu pot acest lucru deoarece trebuie sa imi vad de scoala...crede-ma k de la un timp te enerveaza cand cineva nu intelege ca s-a terminat sau ca s-a plictisit de tine... te-am pwpat
beausingurlamasamea întreabă: