Datoria timpului este sa treaca si in trecerea lui duce tot cu el, lasand amintrile in urma.
Acest citat imi aminteste o povestioara:
A fost odată un văduv care locuia împreună cu cele 2 fete ale sale care erau foarte curioase şi inteligente. Fetele îi puneau mereu multe întrebări… la unele ştia să le răspundă, la altele nu… Cum îşi dorea să le ofere cea mai bună educaţie, într-o zi şi-a trimis fetele în vacanţă cu un înţelept. Înţeleptul ştia întotdeauna să le răspundă la întebările pe care ele le puneau. La un moment dat una dintre ele a a adus un fluture albastru pe care plănuia să îl folosească pentru a înşela înţeleptul.
- Ce vei face? o întrebă sora ei.
- O să ascund fluturele în mâinile mele şi o să întreb înţeleptul dacă e viu sau mort. Dacă va zice că e mort, îmi voi deschide mâinile şi îl voi lăsa să zboare. Dacă va zice că e viu îl voi strânge şi îl voi strivi. Şi astfel orice răspuns va avea, se va înşela.
Cele două fete au mers la înţelept şi l-au găsit meditând.
- Am aici un fluture albastru. Spune-mi înţeleptule, e viu sau mort?
Foarte calm, înţeleptul surâse şi îi zise:
- Depinde de tine… fiindcă e în mâinile tale.
Exact asa e si aici caci depinde de noi daca timpul care trece ne vindeca ranile, le adanceste sau pur si simplu trece!
Daca iti propui ceva, vei reusi! Sunt contra! Toti am suferit, dar nimeni nu a murit! Si totul tine de modul in care gandim noi in legatura cu situatia care ne supara! Uneorie e bine sa ne dam seama cand nu mai are rost sa traim cu speranta (ma refer la despartiri care se lasa cu suferinta; cel care sufera spera mereu ca va veni impacarea si astfel se amareste zi dupa zi cand vede ca ceea ce spera nu se mai intampla - in felul asta isi prelungeste si intareste suferinta); Deci de noi depinde totul!
AndreeaCrys întreabă:
anonim_4396 întreabă:
Gabriel_Ionuţ_1996 întreabă:
RRSecularHumanist întreabă: