Tind să cred că suferinţa din dragoste nu ţi-o vindecă nici mama, nici prietena cea mai bună, nici comediile, nici alcoolul, nici distracţiile.
Sincer stau si ma gandesc ca poate eu eram ciudata, chiar aveam momente cand simteam ca ma oboseşte, hai că mai râzi din fundul ironiei, la un banc prost, dar cum să-ţi ţii gura închisă, când vrei să caşti de plictiseală?
Plec, ma intorc, dispar, apar…azi il vreau dar maine imi trece dorul, am inteles ca oricine s-ar plictisi de mofturile mele, uneori deşi el era cel supărat, trebuia să se simtă vinovat pentru că nu îi vorbesc.

Vedeam în privirea lui incercarea grea de a mă face fericită. Îmi spunea ca "ma iubeste" dar eu de ce nu puteam sa ii raspund la fel?!

Acum traiesc perioadă de învinovăţire- nu pentru că n-a mers relaţia din cauza mea, ci pentru că a mers prea mult chiar dacă, evident, era schiloadă de ambele picioare.

El, catâr- cărând povara unei iubiri handicapate, în spate…eu in schimb stând cum stă păpuşa în vitrină şi nu incercând sa fac nimic.
Bineînţeles că te doare şi sufletul, şi inima, şi mintea.
Stau cu telefonul în mână de 4 ore, amăgindu-mă cu intuiţia: -o să mă sune acum…dar m-a uitat de mult!

De câte ori mă văd în oglindă mi se face ciudă că fata din ea îşi plânge de milă.
Îl urăsc pentru fiecare speranţă pe care mi-am făcut-o, îl urăsc pentru că mă chinuie gândul că nu ştiu ce face.
Îl urăsc din tot sufletul- acelaşi suflet cu care am incercat să îl iubesc.

Suferinta dragostei se vindeca din dragoste trebuie sa pretuieste ce ai pentru ca nemultumitului i se ea daru

Toti vrem sa iubim si sa fim iubiti, daca se poate ca in filme sau romane, dar realitatea e alta, e cruda. In cele mai fericite cazuri, unul iubeste, iar celalat se lasa iubit. Ne traim viata hranindu-ne cu iluzia unei existente iubiri, sau cu speranta ca o vom intalni. Iar daca avem norocul(sau nenorocul)s-o intalnim, hm, e una imposibila. Si suferinta?! Suferinta e pe masura iubirii, si aparent nu ti-o vindeca nimeni si nimic, si asta pentru ca nu exista nici urma de speranta la orizont. Dar daca poti profita de un moment de luciditate, iti faci din TIMP un aliat. E adevarat ca de multe ori parca nu avem rabdare sa ne treaca acea durere odata, sa nu ne mai chinuie, sa ne linistim sufletul, si sa traim macar linistiti, daca nu putem fericiti. Dar, cum spune un om drag sufletului meu,"invatam sa traim cu rana in suflet", pentru ca simtim nevoia sau suntem datori vietii sa ne mai dam o sansa. Si toate astea depind doar de noi, pornesc din launtrul nostru.
Iti urez rabdare si tutun!

De ce îl urăşti? Pentru că tu eşti fată şi vrei prea multe de la el? De aia? Pentru că eşti o adolescentă în continuă schimbare şi nici tu nu ştii ce vrei să fii şi să faci de fapt? De aia? E vina lui pentru că a cărat în spate ceva ce nu avea să funcţioneze niciodată pentru că tu nu ai încercat să fii fericită?
Lumea din jurul nostru nu naşte fericirea, ci o reflectă pe cea pe care o naştem noi, să reţii asta. La fel e cu iubirea.
I-ai fost dragă, poate te-a iubit sincer, poate a forţat şi el lucrurile puţin, dar nu da vina pe el. Speranţele tu ţi le-ai făcut, în timp ce n-ai luptat pentru ele să devină reale. Întrebarea e de ce nu ai luptat. Te-ai întrebat vreodată asta, oare? Ce te-a oprit? Imperfecţiunea lui, faptul că nu te suna când ai vrut tu, faptul că nu arăta ca Făt Frumos sau că a uitat să îţi aducă floare de la a doua întâlnire? Poate motivul e unul atât de pueril încât îţi vine greu să-l crezi, nu ştiu.
Ai spus că din cauza ta a mers mai mult, chiar dacă era schiloadă de ambele picioare. Când un copil se naşte, vezi din primele zile dacă ceva e în neregulă cu el. Tu de ce n-ai văzut că are relaţia are tendinţa de a fi "schiloadă"? S-ar fi putut rezolva, sau dacă nu doreai efortul, puteai s-o laşi baltă mai repede, nu pierdeai nici din timpul tău, nici din al lui. Nu?

E greu să ai o relaţie serioasă când tu nu ştii cine eşti, cum funcţionezi, ce îţi doreşti. Degeaba poţi înşirui o serie de adjective care ar caracteriza partenerul sau partenera dacă pur şi simplu ele nu ar fi valabile în realitate, pentru că realitatea e alta, funcţionează altfel, e mai ameţită şi-ţi aduce persoane pe care nu le doreşti din prima şi nu ştii unde să le pui sau ce să faci cu ele. Te înţeleg, înţeleg prin ce treci, măcar încerc să îmi imaginez şi pricep că e naşpa, dar nu e naşpa pentru că n-a fost sortit să fie, e naşpa pentru că suntem, cu toţii, încă imaturi. O persoană nu e ceva cu care ne jucăm ca în filmele romantice, o persoană e la fel de complexă şi îşi doreşte lucruri la fel de mari ca noi.
Pe lângă asta, în umila mea opinie, să-ţi zic de ce nu ai putut să îi spui că-l iubeşti: ori chiar nu îl iubeai, dar aia ar fi însemnat o relaţie forţată de la început, ori (şi probabil asta era, cred eu) îl iubeai, dar nu ştiai că aia e iubire. Pentru că la început, poate în primii ani, iubirea e un fel de supă agitată, dar mai apoi, se depune la fund tot ce agită lucrurile, şi rămâne ceva clar şi uşor de văzut, minunat de strălucitor. Dar trebuie să poţi trece prin acea neclaritate ca să îţi dai seama ce e aia iubire Şi cu ce lingură se mănâncă.
În final, suferinţa din dragoste o vindeci tu însăţi/însuţi. Cum poţi. Cu ajutorul mamei, al prietenilor, al alcoolului sau al cărţilor, sau singur/ă. Nu contează, în timp o să treci peste. Nu vei uita, poate niciodată, dar nu va mai avea importanţă. Ba poate chiar te deştepţi şi reuşeşti să-l recucereşti...

Dacă vrei să îți vindeci suferința va trebui să îți vindeci sufletul, să îi dai alinarea, pentru că el vorbește în astfel de cazuri, sufletul poate suferi enorm de mult și nu poți să îl înțelegi mereu, nimeni nu poate. Ura și iubirea sunt două sentimente care, după părerea mea își dau o bătălie în inima ta, a cărui efect îl poți vedea și tu. Să vindece sufletul e ceva aproape imposibil, zic asta deoarece doar timpul le vindecă pe toate, și, pentru asta are nevoie și el de timp.
http://www.youtube.com/watch?v=5anLPw0Efmo
Nu știu dacă este potrivită melodia asta. Poți cere o mulțime de sfaturi, însă inima va trebui să asculte unul și bun. Doar în timp vei putea realiza asta, nu uita! Numai bine!

Recunoaste ca si tu esti un suflet simplu : nu poti decat sa iubesti sau sa urasti pe cineva. Intre nu exista!

Nici noi nu o sa iți vindecăm suferința... Numai tu poți face asta dacă vrei cu adevărat. A fost o greșeala, un lucru de ținut minte în viitor și numai tu poți sa răspunzi dacă îl vrei înapoi sau nu! Pentru că din ce ai scris se pare că nu știi ce vrei și asta nu e bine. Acorda-ți ceva timp în care să meditezi, să te descarci complet pentru ca altfel nu scapi (mai ales dacă ții în tine totul).
Exprima-te ție exact așa cum știi mai bine (desen, poezie, proză, muzică) încât să dai afară tristețea, vina și sadismul adunat de-a lungul timpului.
Dacă vrei să te ajut cu ceva mă poți căuta pe PM... Mult succes în rezolvarea problemei!

Ana Blandiana ce esti tu...

Nu exista oameni compatibili, nici oameni care se inteleg bine si nici cupluri perfecte ci doar oameni care au invatat sa faca compromisuri si sa le respecte.
Comunicarea ajuta cuplurile sa inteleaga ce le lipseste, sau din ce/ de la ce trebuie sa mai renunte
Numai bine

Urmareste cu atentie acest video:
http://www.youtube.com/watch?v=v6bjLsQP9_E

Si acum o parere personala.
Sti de ce se despart multe cupluri in general? Sti de ce "totul la inceput e frumos dar apoi totul se "sfarama" "?

1. Pentru ca multi intra intr-o relatie cu sentimentul de NEVOIE de iubire, nu direct cu sentimentul de BUCURIE,FERICIRE. Fericirea este o decizie, nu o experienta.Tu poti decide daca esti sau nu fericita chiar si fara sa primesti ceea ce ti-ai dorit la un moment dat. De aceea, multi cauta fericirea intr-o relatie, iar cand ajung intr-o relatie, ei in continuare simt acea NEVOIE de iubire si incep sa CAUTE. Incep sa se "vanda" pe ei insisi doar pentru ca nu cumva sa se supere iubitul/iubita.
Vrei sa fi iubit/a pentru cine esti tu cu adevarat?
Ei bine, daca tie iti e teama sa spui ceea ce crezi, ceea ce simti, ceea ce iti place si ceea ce NU iti place, si te temi sa spui ce te deranjeaza "doar pentru ca...se supara/enerveaza/te critica/etc..." asta NU esti tu insuti.Esti ceea ce vrea el/ea sa fi.

2. Invata sa te iubesti pe tine insuti mai putin. Nu exista NIMENI si NIMIC mai presus sau mai prejos decat tine. Fixeaza-ti anumite standarde in viata si alege Cine Esti Tu cu Adevarat. Devenim ceea ce gandim si primim ceea ce oferim. Pana nu ne putem ierta si accepta pe noi insine asa cum suntem, nu vom putea primi asa ceva din lumea exterioara. Tot ce exista in lumea ta exterioara este o reflectie a lumii tale interioare. Impaca-te cu tine insuti inainte de a incepe o noua relatie, si doar cand vei fi fericit/a cu Cine Esti Tu cu adevarat vei putea trai experienta unei iubiri neconditionate. :-) Daca ai si alte intrebari, lasa aici coment sau da-mi un mesaj si tinem legatura.Iti doresc o seara superba :-)

Hei..scrii foarte frumos, felicitari..ai ceva aparte in exprimare.nu au rost alte cuvinte..ai povestit regretul vietii mele.