Un sfat, o parere fiecare ce vrea.am 21 d ani si un copil de 3 ani.insa tatal copilului nu il mai recunoaste desi am facut si teste, procese.in fine.au trecut...problema e alta. o vreme nu am mai avut nici o relatie si in anul 2007 in luna Dec. m-am cuplat cu un baiat p care il cunosteam demult, a zis ca nu il deranjeaza copilul.bun.toate bune si frumoase. a stat si la mine.am ajuns sa il iubesc enorm de mult, el zicea k si el ma iubeste si ca nu ne despartim orice ar fi, mi-a promis marea cu sarea.am stat impreuna un an de zile.intr-o seara ma suna si imi zice asa: pai sti k m-am certat cu parinti mei si nu mai putem fi impreuna k nu imi mai dau voie k u ai copil cu alt baiat si ei nu concep asa ceva.si atat a fost. m-a durut enorm de mult, m-a durut faptul ca parinti lui nici macar nu m-am cunoscut dar au zis multe lucruri urate despre mine. m-a deranjat faptul ca el stia k parinti lui nu o sa fie de acord niciodata cu relatia noastra dar nu mi-a spus dar m-a lasat sa imi fac sperante si s-a implicat tot mai tare in relatie.au trecut deja 8 luni de cand nu mai suntem impreuna, el are prietena. dar eu si in ziua de azi ma mai gandesc la el, cateodata mi-e foarte dor de el.de acele momente petrecute impreuna. l-am iubit enorm.nu stiu ce sa mai fac, parca mi-am pierdut increderea in orice...de uitat nu cred ca o sa il uit prea curand.cine vrea vrea sa ma judece e liber sa o faca.cine vrea sa imi dea un sfat, o parere ii multumesc mult.p.s.nu doresc la nimeni sa treaca prin ce am trecut eu, dar am trecut de toate cu fruntea sus.si sper sa trec si peste aceasta dezamagire va multumesc

Buna, parerea mea este ca trebuie sa fii tare, ai face mai bine daca l-ai uita pe respectivul, nu se merita, daca la inceput spunea ca iti accepta copilul, poate a facut-o din placere dar apoi si-a schimbat parerea, nimeni nu poate iubi acest copil cum o faci tu care ai esti mama, rar gasesti barbati care sa iti iubeasca copiii tai care ai poti avea dintr-o relatie anterioara.Incearca sa-l uiti si mergi mai departe, viata este scurta si trebuie traita, nu te lua dupa nimeni si asculta-ti instinctul tau de mama, vei vedea ca in timp va apare si pentru tine soarele, vei intalni persoana potrivita care va sti sa te respecte atat pe tine cit si copilul tau.Iti doresc multa bafta si noroc, sa fiti sanatosi tu si copilul tau.

Nu cred ca e de ce sa iti faca cineva reprosuri e de admirat ca la varsta la care ai nascut ai ales copilul si nu avortul ...ai ales sa dai nastere unei vieti, ti-ai asumat raspunderea si cred ca e bine, eu nu imi permit sa te judec si nici nu am de ce... iar cine o face cred ca ar trebui sa treci cu vederea ...numai tu stii ce simti nimeni altul, sfatul meu ar fi sa treci mai departe... te inteleg ca ti-ai pierdut increderea si cred ca doare... insa ai un copil care are nevoie de tine, de o viata linistita... sigut vei gasi pe cineva care sa te aprecieze asa cum esti... un copil nu e un defect... e o calitate... si daca va fi cineva care sa fie cu tine, sa te vrea cu copil cu tot... nu te lasa... stiu ca la un moment dat te saturi si sa fi tare, insa ai un ingeras langa tine care merita orice sacrificiu, esti asa de tanara cu 9 ani mai tanara decat mine... inca sunt atatea de facut, incearca sa il uiti... daca el te-a parasit pentru ca parintii asa au vrut atunci nu te-a iubit cu adevarat... asa ca mai bine asa... poti merge cu fruntea sus oricand... asa ca nu te lasa... nu-ti pierde increderea in tine... sunt sigura ca viata o sa ia o intorsatura spre binele tau... multa sanatate si numai bine

... tipic.
...nu a fost sa fie al tau...mai incearca, ai timp suficient. Barbatii la varsta asta nu sunt pregatiti pentru o familie, un copil, ei insasi sunt inca copii, nu stiu ce vor... din pacate ai gasit persoana nepotrivita...nu dispera, ce-i al tau e pus deoparte...copilul este fericirea ta, felicitari pentru el sa te bucuri de el...asta e cel mai important...restul e efemer... SUCCES

Nu are nimeni pentru ce sa te judece, parerea mea e ca nu te-a iubit, crezi ca marita sa suferi? Eu zic ca nu! intr-o zi o sa gasesti un om bun un tata pentru copilul tau trebuie doar sa ai rabdare! capul sus!

Nu dispera, totul va fi bine!
Am un baietel minunat din prima casatorie, Fabian are 3 anisori.Am absolvit facultatea de limbi moderne cu dubla diploma, a doua fiind de mamica.(MI-A FOST FOARTE GREU, STUDENTA SI CU UN COPIL IN BRATE). Dar acum sint foarte fericita, m-am recasatorit cu un baiat de aur, imi iubeste copilul enorm (e adevarat ca seamana mult cu mine), soacra la fel tine la noi foarte mult.Eu am 24 de ani dar iubitul meu sot are 36 de ani, nu a mai fost casatorit.
Am crezut la un moment dat ca nu mai suport, dar copilul m-a ajutat sa rezist, sa traiesc pentru el, el are nevoie de o mama grijulie.
Fii sigura ca dupa ploaie rasare soarele! Dar vreau sa te sfatuiesc sa nu mai permiti nimanui sa-ti raneasca sufletul.Incearca sa fii o perioada de timp singura, sa analizezi unde ai gresit?
Dar pentru al uita trebuie sa faci anumite schimbari inviata ta( legate de parfum, sau chiar imagine).
Petrece mai mult timp cu copilul, el iti inspira dragostea de viata.
Roaga-te la Dumnezeu, si vei intilni fericirea!

Oameni mici gasesc scuze, paravane, bla, bla... Cee ce ti s-a intamplat tie este o istorie trista de care nu ar fi trebuit sa ai parte. Nu cred ca "EL" merita sacrificiul de a nu fi uitat cat mai iute! De ce? Pentru ca atunci cand te angajezi intr-o relatie o faci pentru ca asa simti si asa vrei tu si nu poti sa faci uz de scuze dupa aceea! Scuza cu parintii este puerila, dupa parerea mea. Unii parinti isi ameninta copii cu dezmostenitul, daca nu sunt ascultatori. Dar chiar si asa, daca el nu te mai putea intalni "la vedere", putea sa se intalneasca cu tine si altfel daca voia. Dar el nu mai vrea pentru ca probabil este baietelul lui mamicuta si al lui tatel. Uita-l!
Si apoi, ai un puisor de trei anisori de crescut. Pentru el incearca sa uiti necazurile, sa fii bucuroasa ca cineva te asteapta acasa si ca are nevoie de tine. Vei intalni omul potrivit, dar fii atenta, n-ai sa-l recunosti de prima data!

In ziua de azi nu se merita sa stam si sa suferim cum faceau parintii nostri sau bunicii.imi pare rau ca ai trecut prin situatia asta si credeama ca te intelg stiu ce simti, dar ca sa iti fie mai usor gandeste-te ca ai un copil si pentru el trebuie sa fii tare, cu siguranta respectivul nu te merita, eu cunosc persoane care au copii din alta relatie si crede-ma ca nu sunt numai fete sunt si baieti, care la fel sufereau ca nu o sa se mai uite nimeni la ei pentru ca au copil dar n-a fost asa iar in timp siau gasit jumatatea potrivita care tine la copil ca si cum lar fi facut impreuna, inceraca sa til scoti din sufletel, stiu ca e greu dar nu te merita, cat despre parintii lui nici nu te consuma, eu sunt cu sotul meu de 7 ani si tot timpul mi-am respectat socrii iar pentru sotul meu care e copilul lor am facut multe sacrificii, care alta nu lear fi facut si cu toate astea ei nu ma sufera si ma jignesc de cate ori au ocazia, dar il am pe sotul meu carte imi tine partea si e alaturi de mine in ciuda lor, iti doresc liniste sufleteasca si putere sa o iei de la capat, fiecare pom are umbra lui, undeva e si a ta

Hmmm ce sa zic...eu ca baiat...am avut intalnit un caz asemanator ca al tau la fosta mea sefa. ea avea 2 copiii si la fel patise.la un moment a zis ca..."Am sa imi cresc singura copiii si daca o sa mi se urce hormonii la cap am sa gasesc eu o p*** si nu o sa ma mai implic in nici o relatie ca asa fac rau si mie si copiilor mei.asa ca...acum depinde numai de tine.succes.

Cu siguranta nu merita sa suferi pentru el! ai 21 de ani asa ca viata merge inainte, doar nu ai de gand sa plangi si sa suferi atunci cand ar trebui sa stai cu copilul tau si sa fi fericita! Cu siguranta vei gasi pe cineva care sa te merite!

Imi pare rau ca suferi din dragoste de viata.lasa-l langa mamicuta lui ca o sa se insoare cu ea.asa da unii cu piciorul soartei si norocului si isi rateaza cariera.nu te iubeste indeajuns.pacat.dar mai sunt oameni si tu ai multa dragoste de oferit. iar el daca te iubeste si nu are curaj o sa sufere. dar ai va face mereu si pe altii sa sufere.cautati un barbat nu un fatalau caruia sai spuna mama cu cine sa se insoare.