V-ati despartit vreodata de cineva alaturi de care credeati ca veti ramane pentru tot restul vietii? Cum ati trecut peste?
Sa ai mare grija, într-o relație e obligatoriu sa fii fericita si împlinită langa partener, dacă băiatul nu reușește să facă asta ar fi bine sa comunici cat mai mult pe tema asta, nu lăsa lucrurile astea in aer, mai târziu s-ar putea sa te trezești cu o mare dezamăgire. Multe persoane fac prostia sa se complacă doar de frica singurătății dar uneori e mai bine singur decât cu cineva, cel puțin până apare persoana potrivita.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Da, dupa o relatie faina de 3 ani si decizia de a ne casatorii, am decis a ma despart din cauza unei crize de gelozie, pe care mi-a facut-o, singura si ultima de altfel.
Mi-am focusat atentia pe invatat (eram studenta pe atunci) si nici nu am realizat cand a trecut timpul, cateva luni mai tarziu, intalnind un alt barbat cu care sunt maritata deja de peste trerizeci si ceva de ani, adevaratul meu destin si adevarata mea dragoste.
Am un singur lucru sa-ti explic, daca ai trecut prin asemenea despartire: cineva acolo sus te iubeste si ti-a aratat ca, persoana de care te-ai despartit nu este adevaratul tau destin! Practic, te-a ferit de o casatorie sortita esecului si nefericirii.
Undeva in lume, exista jumatatea ta, care te cauta! Fa-te libera pentru el si nu plange dupa cineva care nu te-a meritat. Daca dragoste nu este, nimic nu este!
Răspunde
Nici nu mi-am facut sperante vreodata ca voi ramane tot restul vietii,, a fost suferinta pe moment si acum doar ma amuz. Are balta peste si sare la mamaliga.
Da o data cand am fost mica si am crezut ca tot ce zboara se mananca si ma marcat serios, si acum mare dupa o relatie de 8 ani.
Cred ca secretul este sa incerci treptat sa iti scoti din cap faptul ca vei ramane cu acea persoana pentru tot restul vieti.
Răspunde 
Da. Chiar am divorțat.
Trecusem deja peste înainte să mă despart. 
A fost surpriza vieții mele. A fost momentul în care am realizat cât am putut să fiu de bou.
Femeia pe care am iubit-o din tot sufletul a avut de ales între mine și maică-sa (care se mutase cu noi și nu mai voia să plece) și a ales-o pe maică-sa.
Maică-sa avea casă, avea soț (care o suna la telefon în fiecare seară să o întrebe când se întoarce acasă) dar ea nu mai voia să plece din casa noastră (casa mea de fapt, în care locuiam).
Când situația a devenit insuportabilă și i-am cerut fostei să o trimită pe maică-sa la ea acasă, că nu e normal să conviețuim în trei, a spus că nu poate.
Așa că le-am trimis eu pe amândouă acasă.
Ce mai era de trecut peste?
Mai era cazul să cred că mă iubește și că mai însemn ceva pentru ea în situația asta?
Pacat ca a fost fraiera...Femeile...Cine le intelege?!
Cum ai scris aici pare ca nici tu nu ai iubit o. Banuiesc ca situatia a fost mai complicata...
Ba am iubit-o. Nu-ți poți imagina cât de mult.
Dar în mai puțin de un an după căsătorie s-a schimbat total. Parcă era casătărită cu maică-sa nu cu mine.
Orice voiam să facem, trebuia întâi să vorbească cu maică-sa. Dacă ziceam să mergem la munte în weekend-ul ăsta, ea mergea și o întreba pe maică-sa dacă e ok. Iar dacă maică-sa n-avea chef să rămână singură, nu mai plecam deloc. Și multe altele.
Chestiile astea nu s-au întâmplat niciodată înainte de căsătorie. Pentru că înainte am fost împreună mai mult de un an, dar am stat la mine în Grecia nu în România. A fost un vis frumos. Totul era nemaipomenit.
După căsătorie, am vrut să stăm în Romania și m-am trezit cu maică-sa mutată la noi. Când mi-am dat seama că nu pot rezolva altfel problema, am vrut să ne întoarcem în Grecia. Dar ea surprinzător, a spus nu. Că nu o mai poate lăsa pe maică-sa singură.
Maică-sa având soț (un bărbat tare de treabă, un ardelean molcom și liniștit) și casa ei, și tot ce avea nevoie.
Crede-mă că încă mă mai întreb cum și unde am greșit. Sau cât de orb am putut să fiu.
Și nu au fost regrete apoi? Nu au mai fost încercări de împăcare? Mi se pare ciudat sa te căsătorești și sa depinzi atât de mult de mama și o mama care sa nu și dea seama ca intervine prea mult. Motivele de destrămare sunt de obicei mai grave și chiar dacă intervin părinții se întâmplă niște certuri scandaluri pe niște motive serioase nu un plecat la munte sau comoditatea de a sta la fiica.
Crede-ma ca sunt draci de soacre...Care nu te lasa pana nu isi iau fata inapoi!
Sincer am suferit mult si nu pentru că mi-am pus toate așteptările in el dar m-o mințit în legătură cu iubirea pe care o simte pentru mine si a plecat cu alta, asta nu era iubire clar.
Sincer ești cel mai nenorocit om dacă dai speranțe false cuiva apoi pleci pur si simplu, îți dai seama că lași o inima distrusă în urma ta si tot ăla ce o iubit trebuie sa si-o vindece cu ajutorul timpului bineinteles.
Într-un final l-am uitat si mă bucur că e fericit, dacă cândva în viața i s-ar întâmpla ceva cu siguranță l-aș ajuta, pentru mine rămâne un om important chiar si așa.
Si pentru mine incepe sa dispara dragostea, incerc sa ma bucur pentru ea desi nu mi se pare ca tipul o merita dar in fine...
Sa ai mare grija, într-o relație e obligatoriu sa fii fericita si împlinită langa partener, dacă băiatul nu reușește să facă asta ar fi bine sa comunici cat mai mult pe tema asta, nu lăsa lucrurile astea in aer, mai târziu s-ar putea sa te trezești cu o mare dezamăgire. Multe persoane fac prostia sa se complacă doar de frica singurătății dar uneori e mai bine singur decât cu cineva, cel puțin până apare persoana potrivita.
Da. Cum am trecut peste? Găseam mereu ceva de făcut și nu aveam timp să mă gândesc la ce a fost.
Nu te mai gândi. Așa a fost să fie
Poți trece peste, normal că poți - gândește-te la lucruri pozitive, și că vei găsi pe cineva mai bun, care chiar te merită, si cu care vei ramâne toată viața! Succes!
Frate mă cunoșteam cu o fata de efectiv 5 ani, și am fost împreună cu ea timp de 2 ani, și totuși a ales niste prieteni șerpi, asta mi-a dovedit ce fel de fata e, dar în final am trecut peste vorbind cu prietenii ieșind afară mai des
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
