Va rog, daca este posibil sa imi oferiti un sfat, o opinie, un gand, fara a jigni sau ironiza, as prefera ca persoanele care au iubit macar odata cu adevarat sa isi exprime opinia, va multumesc.Am avut parte de prima mea dragoste, dar cum nu a fost sa fie, ne-am despartit, m-a parasit.Acum, sunt casatorita cu un om minunat, pe care il iubesc foarte mult, dar in toti acesti ani, aproape in fiecare zi m-am gandit la fostul meu iubit, sunt 20 de ani, de atunci...il iubesc enorm si acum, uneori imi este foarte dor de el...nu mai stiu nimic de el, nu l-am mai vazut de zeci de ani.nici macar nu stiu daca mai exista... dar stiu un lucru :il iubesc din tot sufletul meu, mai mult ca pe sotul meu, desii acesta este incomparabil.De 20 de ani port in suflet dragostea fata de el, de prima mea dragoste, uneori imi vine sa, spun in gura mare cat de mult il iubesc, este nedrept, nedemn pentru sotul meu...stau in brate la el dar ma topesc de, dorul unui om pe care nu l-am mai vazut de 2 decenii.Cand ne-am despartit m-am impacat cu mine, cu ideea despartirii... dar va spun sincer nu credeam ca de atunci.cand eram doar o adolescenta il voi iubii pana acum, cand sunt o sotie care are ocazia de a sta cu un om absolut minunat...am un sot devotat si iubitor este barbatul viselor mele...il iubesc dar tot mai mult il iubesc pe,, celalalt,,. Numai inima mea stie ce taine ascund...am cateva fotografii cu omul pe care inca nu am incetat sa il mai iubesc...cand o vizitez pe mama l-e vad si credeti-ma imi curg lacrimi fierbinti la fel ca acum 20 de ani...nu pot sa cred ca a trecut atata timp...nu pot sa cred ca inca il mai iubesc...nimeni nu se gandeste ca il mai retin pe acel om, dar eu m-am gandit la el neincetat...va rog din suflet sa imi spuneti sfatul dumneavoastra, opinia dumneavoastra si va rog mult sa nu judecati, ci sa intelegeti, va multumesc din toata inima!

Este adevarat ca prima dragoste nu se uita niciodata...dar...esti o femeie casatorita cu un barbat minunat-cum ai spus tu, ai o familie.Sincer,trebuie sa incetezi odata cu obsesia pentru fostul tau iubit, pentru ca dragoste nu se mai poate numi.De ce? Pentru ca in situatia ta nu este normal sa gandesti asa.Esti o femeie in toata firea! Nu zic ca dragostea este ceva rusinos, te rog, nu ma intelege gresit...Insa,avand in vedere ca n-ai mai avut atatia zeci de ani o relatie cu omul acela, nu are nicio logica "dragostea" ta fata de el. El probabil ca nu mai este nici macar o fractiune din imaginea ta despre el...Eu cred ca ar trebui sa te multumesti cu ce ai si sa treci odata mai departe. Tie ti-ar conveni ca sotul tau sa se gandeasca la alta femeie in timp ce este in pat cu tine? Iti spun eu ca nu.Suferinta ta in "tacere", la un moment dat, poate distruge casnicia.Asa ca nu da cu piciorul la ce ai! Sfatul meu:nu te mai uita pe acele fotografii.Ai grija de tine si multa bafta! Cu respect, Crisu.

Cred ca iubesti o himera. Si peste el au trecut 20 de ani - nu mai este cel de care esti indragostita. Sunt convins ca sunt cumplite suferintele tale (cea pentru el, primul si pentru ca te simti vinovata fata de sotul tau). Cred ca cel mai bine ar fi sa te rupi de trecut si sa te bucuri de ce ai acum - daruieste-ti toata iubirea celui care te iubeste. Celalalt te-a parasit - crezi ca a continuat sa te iubeasca, (asa cum o faci tu) daca a avut puterea sa plece de langa tine?

Sint incercari la care trebuie sa le facem fata in viata, te rog sa nu te superi pe mine, cred ca o duci prea bine, nu da pasarea din mina pe cea de pe gard, lasa totul in trecut, raporteaza-te la prezent si viitor, la ce iti foloseste trecutul... daca vrei detalii pot sa-ti dau din propria experienta, fericre si multa sanatate iti doresc tie si famliei tale.

Eu cred ca de cele mai multe ori inima este totalmente irationala...sentimentul pe care il traiesti il inteleg perfect dar nu ai putea oare sa te ambitionezi putin sa nu te mai agati de aceasta himera? din cate am inteles ai o viata perfect normala, o familie, si macar de dragul sanantatii tale mentale ai putea sa lupti putin sa ajungi la liman...eu am doar 21 de ani...nu stiu cat de mult iti pot fi de folos dar asemenea sentimente se simt doar o data in viata...insa poate tu stii mai bine ca orice inceput are si un sfarsit...mult curaj si succes...eu cred ca ar trebui sa gravitezi mai mult pe anga calitatile sotului tau, poate asa vei reusi sa compensezi marea ta dragoste cu sufletul celui actual.mult noroc!

Inteleg perfect ce spui si eu trec printr-o perioada din asta dar la scara mai mica, eu m-am despartit de respective de vreo 3 ani, am vb cu ea 4 ani si desi de atunci am mai vb cu fete si acum sunt bagat intr-o relatie f frumoasa totusi nu pot sa o uit pe acea fata.am momente cand fara sa vreau gandul ma duce tot la ea

Daaaa, te inteleg...
Dupa ani multi l-am reintalnit pe acela care nu ma lasa sa fiu pe deplin fericita si atunci, intr-o clipa am realizat ca eu iubeam un om pe care mintea mea l-a creat si l-a inzestrat cu multe calitati. De fapt era un baiat, barbat acum, comun, egoist si superficial. Ma parasise pentru o fata foarte bogata cu care nu a fost fericit, era la a doua casatorie si, ar fi vrut sa reanoade o relatie si cu mine. Mi-a fost mila de el si nu am acceptat nici macar sa imi tina mana. Mi-am dat seama ca durerea ca am fost parasita m-a facut sa ma agat ani de zile de acea dragoste si sa il idealizez, sa il vad mereu in fata ochilor. Nu merita. Isi aducea aminte cat l-am iubit si cu cata aroganta m-a parasit si, acum regreta, efectiv cersind o vorba buna, o noua intalnire, o relatie. Am fost scarbita ce a ajuns, domnul doctor!
Gandeste-te bine daca merita sa iti imparti sufletul in doua sau uiti trecutul, te linistesti si multumesti cerului ca ai un sot minunat.

Poate ca viata te va aduce in fata celui pe care il iubesti ...si poate ca cercul se va inchide la un moment dat si iti vei gasi linistea. Uneori luam anumite decizii care reflecta mai mult ceea ce ar trebui sa facem si nu ceea ce simtim ca vrem sa facem. Daca iti este cumva mai usor ...afla ca toti purtam in suflet prima dragoste ...fiindca e magica ...plina de speranta... pura ...si mai ales unica, irepetabila si nemuritoare. Gandeste-te cu sufletul plin de bucurie caci ti-a fost dat sa cunosti acest sentiment .nu cu cohii plini de lacrimi .caci sunt oameni ce nu vor cunoaste niciodata acest sentiment datator de vise... Multumeste divinitatii pentru omul minunat ce-l ai alaturi...

Draga mea, sufletul omenesc are multe necunoscute, ca sa nu le spun ciudatenii... am fost si eu in situatia ta, dar nu 20 de ani, ci 10 si mi-a trecut urgent cand l-am intalnit pe respectivul. Nu-, i venea sa-mi cred ochilor si urechilor! un ratat, betiv si fustangiu, se hlizea in fata mea si-mi zicea ca inca ma iubeste, ca ma asteapta ( Doamne fereste, trecusera 10 ani de cand terminasem liceul, eu cred ca asta e o prostie...sa astepti pe cineva de care nu afli nimic atata timp!), ca o sa se "faca " gardian (!) ca o sa aiba o cariera. oricum, ma iubea atat de tare, ca batea discotecile de pe timpul ala, se mai tavalea cu cate una si dupa aia venea sa planga cat de tare ma iubeste, ca aventurile nu inseamna nimic, ca eu sunt iubirea lui, de astea... iar asta cu o sa faca ...cariera o zicea din liceu, intre timp eu terminasem 2 facultati si o faceam si pe a treia, aveam un serviciu, o familie si un sot care chiar daca are defectele lui ( un pic pisalog, genul care le stie pe toate- dar nu asa cred toti barbatii?) ma iubeste si ma sprijina in orice fac. si in plus are o cariera, ceea ce ma face sa-l privesc cu respect.
asa ca draga mea, cred ca daca te-ai intalni cu iubirea de acum 20 de ani s-ar putea sa fii tare dezamagita. lasa lucrurile asa cum sunt, Dumnezeu ne da ceea ce meritam si ne scoate in fata oamenii de care avem nevoie si care ne ajuta sa evoluam, sa fim mai buni si sa ne implinim.Intoarce-te sufleteste spre sotul tau, arata-i iubirea pe care o merita si lasa trecutul in urma.Cred ca ai suferi si mai tare daca l-ai intalni pe primul iubit si ai vedea ca esti dezamagita, asa ca lasa trecutul sa fie trecut si priveste spre viitor. n-ar fi rau sa dispara de acasa de la mama ta pozele cu fostul, poate te-ar ajuta un pic asta. si gandeste-te ca daca sotul tau isi da seama ca in toti acesti ani te-ai gandit la altcineva cand el ti-a oferit totul, s-ar putea sa-l pierzi si nu cred ca vrei asta...
curaj si mergi inainte!

Mi se pare o poveste desprinsa dintr-un film...
Sincer, nu pot sa dau un sfat. Insa, am o intrebare: Cu sotul tau ai vorbit? Interesat ar fi sa stiu ce gandeste si el... Sau este secretul tau?
Nu stiu daca mai are rost sa-l cauti, desi... poate ca ar fi interesant si te-ar ajuta. Poate daca l-ai vedea, ti-ai da seama ca ai ramas indragostita doar de o amintire, de o himera... de un vis...
Incearca sa faci niste cercetari si sa ajungi la el. Poate sa fie acesta leacul, care te-ar vindeca de trecut si ai putea, intr-un final, sa traiesti linistita si impacata langa acest om iubitor care se afla langa tine!
Succes...

Citind povestea ta .realizez ca eu sunt tu de acum 20 de ani(stiu ca sunt prostesc) iar tu esti eu de pese 20 de ani
am citit si am simtit dorul tau, neputinta ta ...stiu ca nu ai facut nimic pana acum pentru a-l intalni din principii, pentru ca nu vrei sa iti inseli sotul dar crede-ma... te va ajuta foarte mult sa il revezi...chiar si pentru 10 minute nu pentru a relua o legatura demult rupta... o intalnire cu el te va ajuta sa fii mai increzatoare in viitor si mai presus de orice ii va da pace sufletului tau...
da este posibil sa iubesti o himera dar cred ca este foarte important pentru tine sa iti revezi trecutul, sa fii fata in fata cu tine insuti, cu sentimentele tale m cu amintirile tale
daca poti trimite-mi mesaj pe private sa imi spui ce ai decis
iti multumesc

Sfatul meu este sa te gandesti la calitatile sotului tau si la dragostea ce ti o poarta. Celalalt s ar putea sa aiba si el un camin... Si tu iti aduci aminte de omul care a fost acum 20 de ani. Dar de atunci el sa maturizat, s-a schimbat si e probabil sa nu mai fie nici fizic, nici psihic barbatul la care ti-l imaginezi... poate daca l-ai intalni ai fi chiar dezamagita...

E posibil sa fie vorba de dorinta aceea puternica de a-l vedea, de a-l stii in viata, de a-i cunoaste prezentul si necunoscandu-l pe fostul sot cel din prezent, il cauti in visele si amintirile tale. sfatul meu sau mai bine spus parerea mea, este aceea de a face tot posibilul sa-l gasesti.cauta-l,agata-te de orice amintire si cu credinta, putere gaseste-l.nu-ti fie frica pentru ca doar revazandu-l si vorbind cu el, iti vei da seama ce-ti doresti pe viitor.iti doresc succes si astept sa-mi spui ce decizie ai luat.

Te inteleg perfect, dar i-a spune-mi daca l-ai revedea pe fostul iubit si ar fi de acord sa incepeti o noua viata ce ai face? ti-ai parasi sotul?

ai copii?
sfatul meu ar fi sa te concentrezi la viata ta de acum.si la ce v-a fii.
din cate imi dau eu seama tu traiesti oarecum cu trecutul. ti-a ramas doar imagine fostului intiparita. daca l-ai vedea acum si ti-ai da seama ca nu mai e cum era. sigur te-ai axa numai pe sot.
daruieste-i sotului iubirea pe care o ai si pentru fostul!

Raspunde la o intrebare simpla si raspunde-ti tie, nu noua: Ce vrei?
Este foarte simplu. Ai doua raspunsuri: 1. Sa uiti si sa te rupi de umbra si atunci arunci orice amintire legata de el, cum ar fi fotografii, scrisori, bilete, flori uscate...TOT!(nu vorbesc aiurea!). 2. Vrei sa reinvii o relatie si atunci e la fel de simplu: rascolesti pamantul in cautarea iubirii pierdute, poti face asta, reluand legaturile cu vechile cunostinte, prieteni comuni, etc. Insa trebuie sa ai in vedere un aspect important: ca daca a plecat o data, stie sa o faca..., e posibil sa intalnesti un chelios cu burta si negi! Probabil ca o intalnire cu fostul iubit te-ar linisti pe veci(indiferent in ce sens, pozitiv sau negativ!), pentru ca nu vei mai gasi in actualul om pe fostul om, asta garantat!
Eu as sti raspunsul la intrebare...si eu mi-am adresat-o!

Si eu trec printr o situatie asemanatoare dar de 8 ani nu am putut sa-l uit pe primul si minunatul meu iubit.Il visez mereu plang foarte mult dupa el chiar daca am fost impreuna 3 luni si altele 8 la distanta era un tip smecheras nu m a atras nimic la el de la inceput dar eram vecini si stateam ca adolescentii in fata blocului pana intr o seara cand am ramas singuri si apoi urmatoarele au fost la fel pana a inflorit ceva intre noi.era un tip cam rau si toata lumea imi zicea sa nu stau cu el dar m am pus impotriva tuturor si am ramas impreuna dar el a plecat la puscarie si nu l am asteptat a fost vina mea dupa ce a iesit ne am intanlit dar nu i am dat prea multa atentie desi el era foarte bucuros ca m a revazut dar eu nu puteam sa-i dau atentia care vroiam pentru ca sunt maritata si am vrut ca sa raman cu sotul meu sa nu afle ceva si sa ne certam, dar acum cand am aflat ca sotul meu are o relatie cu o femeie care e maritata si are si un copil cu ea mi am dat seama ca mnu se merita sa sufar dupa cel pe care il iubesc si sa stau cu cel pe care nu l iubesc atata timp cat el isi bate joc de mine.am un copil si pentru copil am stat cu el in aceasta casnicie stiind ca ma inseal ca am aflat de un an ca ma inseala. Dati-mi si mie un sfat ce sa fac, sa imi caut adevarata dragoste care dupa parerea mea nu o sa l uit niciodata sau sa stau cu sotul meu doar pentru copil? Chiar daca nu sunt in masura sa dau eu sfaturi totusi imi permit sa mi zic parerea mea despre doamna ca ar trebui sa il caute pe cel care il iubeste chiar daca ea are o casnicie oarecum fericita, spunoarecum pentru ca o relatie se bazeaza pe respect si iubire si doamna chiar daca din partea sotului le are pe amandoua ea nu poate oferii decat una si anume respectul.Chiar daca dumnea-ei zice ca nu stie nimic de cel care il iubeste e imposibil sa nu gaseasca un indiciu ceva care sa o duca la elsi macar sa incerce chia daca egzist si riscul sa fie refuzata din diverse motive, trebuie sa si asume riscurile.Stiti proverbul ala ''decat sa ti para rau ca nu ai facut mai bine sa ti para rau ca ai facut''asa ca sfatul meu este sa incercati sa va dati o adoua sansa vietii in dragoste si in razboi totul este permis.mult succes in ceea ce faceti si sa dea Dumnezeu sa va fie bine si sa ajungeti sa traiti fericita alaturi de cel care il iubiti. Fericirea e foarte scumpa unii care nu o au ar da orice pentru un strop de fericire iar cei care ar putea o avea o da cu piciorul.Sa auzim de bine si sa ne anuntati si pe noi ca intr-adevar sunteti fericita in adevaratul sens al cuvantului.Va pup.

Nu vrea sa va judec dar ar trebui sa treceti mai departe de prima dragoste. aveti un sot bun care sunt sigura ca va iubeste si ar trebui sa apreciati ce aveti acum. traiti-va prezentul si nu va mai ganditi la trecut, pierdeti timp pretios astfel.

Cred ca ar trebui sa te gandesti serios la faptul ca intr-o foarte mare proportie omul ala s-ar putea sa nu mai fie deloc asa cum ti-l amintesti tu sau cum il visezi tu. Cred ca majoritatea lumii trece prin acea
"prima dragoste" care-si lasa amprenta, doar ca trebuie sa ne aducem aminte si ca la "varsta aia" aveam in principiu alta optica asupra vietii si e posibil ca persoana respectiva sa nu se potriveasca absolut deloc cu omul cu care am vrea sa ne petrecem viata. In plus, inteleg ca te intelegi foarte bine cu sotul. Eu zic sa apreciezi ce ai, pentru ca nu sunt foarte multi cei care-si gasesc un om care sa-i fie alaturi "la bine si la rau" cum se zice. Nu te judec, incerc doar sa iti dau un raspuns obiectiv. Mult noroc!

Nu judecati, okai aceasta femei a intalnit dragostea adevarta nu stie ce sa faca o inteleg. e greu cand te gandesti la acela si nu la cel de acasa care te iubeste dar nu indeajuns nu? Inima iti zobara gandindu-te la el la cel de acum 20 d eani si ce daca e femei in toata firea? inima nu are varsta nu iti spune pe cine sa iubesti si pe cine nu... e greu cand te gandesti la altul sa stii ce face cum arata desi tu esti cu altul e atat de greu.
Si nu cuvintele "cu timpul' "viata le rezolva" nu rezolva nimic daca inima nu vrea.
il iubetse de 20 de ani
il va iubi inca 20.