Da.Cu sotul meu am fost amici aproape un an inainte sa ne apuce amorul.Fiecare povesteam celuilalt relatiile care le aveam, ne detainuiam cu amanunte picante! Si deodata...buuum.Cand este sa te paleasca amorul, apoi o face.Degeaba vrei sau nu vrei.Nu este optiunea noastra.
Te-ai îndrăgostit şi tu, puţin aşa.
Lasă lucrurile să decurgă de la sine.
Mai mare-i durerea dacă te împotriveşti.
In viata se poate intampla orice iar ceea ce povestesti tu pare a sugera un usor sentiment de vina, pot banui ce este, dar orice ar fi important este sa nu complici lucrurile si nici sa te autoinvinuiesti inutil.Pastreaza-ti calmul, recapata-ti luciditatea fiindca pari a fi foarte tulburata, analizeza apoi totul cu calm si ai o singura grija:sa nu accepti o fericire cladita pe nefericirea altcuiva.In rest, orice se poate intampla oricui si poate tocmai de asta e viata nu numai frumoasa dar si interesanta. Un gand bun sa te insoteasca astazi si totdeauna.
Povestesti de parca e ceva rau in asta... Ai spus-o chiar tu: ti-a aparut in viata tocmai cand aveai mai mare nevoie!
Problema ete la tine.Depinde cum o vei gestiona in continuare. Oricum se pare ca esti "singura", iar el, ca orice "lup tanar" a simtzit mirosul de sange!