Vi s-a întâmplat vreodată să pretindeți că nu aveți nevoie de iubire, dar în adâncul vostru să visați la a vă găsi pe cineva drag? Ce părere aveți despre asta? Cum ați reușit să vă împăcați cu acele gânduri?

Neah, asta cu iubirea e b#lls^^t mare
Sunt impacata si ma conving daily.

Nu prea vad de ce sa pretinzi asta. Toți cautam sa avem pe cineva interesant în viata noastră chiar dacă pana la marea iubire poate fii greu de ajuns. Fii deschisa și împăcată cu tot ce îți oferă viata

Si care ar fi mai exact acele gânduri? Cum ar trebui sa fie cineva drag? Daca visezi este un simplu gând inexistent, doar pentru ca e la modã a iubi.

Asa de ușor, la fel cum pretind ca nu am nevoie dar cu timpul ..percepțiile se vor schimba... Și noțiunile astea. iubire, adâncul nostru, sufletul. Sunt doar niște idei concepute de noi. mintea noastră emotionala se ocupa de asta. Deci tot creierul ni-l folosim pentru a reactiona la aceste chestii. Ei singuri ne putem convinge..Nu e ca și cum simți cum Îți urca iubirea prin atrii și ventricule

Da,mai mereu pretind asta dar incerc sa scap de gandurile astea pentru ca,desi am nevoie si de alt tip de afectiune deoarece nu am o parere buna despre mine si am low self-esteem,nu vad nimic interesant intr-o relatie si nu pot avea incredere in oricine. Si e destul de complicata relatia,nu vad un beneficiu in ea N-am avut relatii serioase,doar la distanta,si mi-e bine si singura,stiu ca voi muri cu o casa plina de animale oricum )) Deci mda meh,nu-s cu relatiile, nici nu-mi trebuie, am nevoie de mult timp pentru mine ca sa-mi implinesc visele ^^ Nu sa am un prieten/a si sa stau cu el/ea nonstop, sa iesim cand eu vreau sa fac altceva sau sa stea dupa curu meu, no tnx boi.
Acum depinde si de mentalitatea fiecaruia tbh