Voi cand cunoasteti o persoana de sex opus cu care
este posibil posibil sa aveti o relatie, la ce detalii sunteti atenti? Cat de bine analizati acea persoana?

Prima dată îmi atrage atenția stilul vestimentar. Se îmbracă foarte feminin (fustă, rochie), casual (blugi simpli + tricou / bluză) sau masculin (blugi tăiați, decolteu adânc, etc.).
Și felul în care își aranjează părul, dacă are tatuaje și ce accesorii are. Îmi dau seama din asta dacă e o persoană introvertită sau extravertită. Dacă are încredere în ea sau nu. Din felul în care vorbește despre alții și cum se comportă cu ei realizez dacă dă dovadă de empatie, înțelegere sau are o energie negativă, răzbunătoare.
Apoi când vorbim contează mult dacă e capabilă să accepte tăcerea și simplul fapt de a fi, de a nu face nimic. De a se minuna de tot de ce ne înconjoară. Asta spune multe despre starea ei interioară. Contează dacă e interesată realmente de cine sunt eu și simt că mă celebrează sau o simt că se plictisește și se poartă de parcă ar trebui să demonstrez ceva. E important iar dacă simt că vrea să fac eu mereu primul pas în toate și nu prea contribuie la discuție, nu mă ajută și face orice demers să eșueze dinainte să înceapă. Observ la fel subiectele în urma cărora se învârt conversațiile cu ea. Dacă e o persoană axată doar pe practic și supraviețuire, statut, doar pe teoretic fără să fie dispusă să își încerce convingerile sau e genul de persoană care caută un echilibru, o armonie.
Sunt un perfecționist astfel că odată ce cunosc o persoană se aprind beculețe și o judec. O analizez foarte mult. Pentru a - mi da seama dacă are rost să îi fac loc în lumea mea sau nu. Dacă îmi poate oferi experiențele de care am nevoie acum sau mi-ar oferi niște lecții pe care le-am învățat deja. Nu îmi place să fac lucruri doar de plictiseală, vreau să aibă un sens. Pentru că sunt genul de persoană care ori nu face nimic ori se întrebuințează complet. Și nu aș vrea să mă dedic unei relații care nu duce nicăieri, doar pe principiul de a evita plictiseala. De felul meu sunt un pustnic, singurătatea e de cele mai multe ori o alegere. Solitudinea e o desfătare pentru mine. Îmi place stilul meu de viață. Astfel în momentele în care vreau o companie, trebuie să fie o persoană care să fie mai deșteaptă decât mine din punct de vedere al inteligenței emoționale.