Bună.
La părinți am ținut cel mai mult, acum nu-i mai am și tot tristă sunt. Nu mă pot împăca și nici nu voi accepta gândul că nu îi mai am!
Nu am ce face, viața a fost curvă cu două fețe pentru mine.
Pa, pa.
Incerc sa ma resemnez si sa merg mai departe cu fruntea sus, chiar daca ma doare.
Las timpul sa isi faca datoria si sper ca intr-o dimineata cand ma voi trezi sa fie totul mai bine
Depinde cat de trist esti.Eu de obicei incerc sa nu ma gandesc la asta, sa gasesc o activitate care sa imi ocupe timpul, sa ma faca sa ma linistesc ( de exemplu muzica, filme, iesit cu prietenii) iar dupa ce ma calmez si analizez situatia vorbesc cu persoana respectiva si incerc sa o linistesc si pe ea, sa cautam o rezolvare.
Este adevarat ca mai sunt si momente de slabiciune cand o dau pe fumat sau pe bautura ( dar asta nu e o solutie)
U cum reactionezi?
Eu sunt supărat de 1 lună de zile datorită unor probleme de sănătate. Pe scurt nu dorm noaptea și mă gândesc toată noapte cum să fac să fie mai bine.
Eu tin evidenta pe un caiet asa pentru fiecare zii:
http://www.urmatorulpas.com/wp-content/uploads/2012/04/perete-puscarie.jpg
si desenez. si fac tot felul de lucruri care sa ma faca sa nu ma mai gandesc la persoana respectiva pentru ca altfel as inebunii.
Hah poate ii amuzant, dar imi dau muzica la maxim, si plang, asa ma descarc, si mananc tot ce prind si scriu in jurnal.tu ce faci?
Ma joc pe calculator, ma uit la ceva, ascult muzica tare.
Hmm.pai..ma gandesc ca va fi totul bine, ca acel incident sau lucru trist va trece treptat....si intotdeauna dupa ploaie vine soare. Apoi ies la aer si incerc sa stau cu prietena mea cea mai buna si sa uit totul. Eu sper ca te-am ajutat