Voi judecați o situație înainte să o trăiți? Eu am făcut asta iar acum mă aflu în una din ele
Sunt într-o relație dacă pot zice așa, cu cineva însurat, de aproape 3 luni de zile vorbim și ne vedem pe ascuns. Soția lui a aflat într-un timp de mine, dar el nu a confirmat că avem ceva împreună, doar i-a zis că sunt niște mesaje și a picat până la urmă că eu umblu după el. Nici în ziua în care ea a aflat, el nu a renunțat la mine, m-a sunat, am remediat situația, a rămas "lângă " mine cum s-ar zice. Din spusele lui ei nu se înțeleg absolut deloc și stă cu ea doar pentru copii. Eu știu că nu e bine ceea ce accept și că trebuia să nu mă bag în așa ceva, dar ceva nu m-a lăsat și nu mi-s dat voie să renunț la el
Acum, el se simte prost că nu poate să-mi ofere mai mult, să petrecem timp mai mult împreună și așa mai departe.și vrea să îmi fie mie bine.dar el nu înțelege faptul că asta se face doar cu răbdare și atenție. Eu nu îmi fac imaginații că aș rămâne cu el sau că durează o veșnicie, din contră, i-am spus să țină la familia lui..pentru copiii lui i-am zis acest lucru
Cum sa fac să renunț dar sa nu sufăr după el? Cum să vorbesc cu el încât să-l fac să înțeleagă că nu îi reproșez nimic și că stiu tot ce am acceptat până acum? Nici el nu vrea să renunțe la mine dar se gândește că poate mi-ar fi mai bine fără el.
App, diferența de vasta e cam mare

E o chestiune sensibila aici.
Nu prea poți să nu suferi daca te-ai atașat de el.Trebuie pur și simplu să treci peste chiar daca e foarte greu, însă trebuie sa îți asumi aceste aspecte, din spusele tale înțeleg că ți-a spus că este însurat, deci puteai din prima sa refuzi.
Cât despre faptul că preferi totuși să nu le răpești tatăl copiilor, de apreciat, altele ar fi călcat asta in picioare și și-ar fi urmărit propiul orgoliul, însă din nou, daca știai situația puteai sa o eviți.Si deși știu că e ușor să dai sfaturi,trebuia să fi analizat mai întâi terenul,nu sa fi călcat direct, fara a ști ce te așteaptă.
Sunt sigur că se va găsi o rezolvare in acest sens, însă repet, de suferit, daca te-ai atașat de el, fi sigură că nu ai cum.In principiu suferința ajuta,iar prin acesta experiență poate înveți că iubirea nu e așa superficiala cum o nuanțează alții și că poate nu-ți vei mai complica viața pentru nimeni!
Asa că depinde de tine cum privești suferința,fie ca pe un bine absolut, fie ca pe un rău absolut,dar dacă lași lucrurile în voia sorții și nu tai raul de la rădăcina,fi sigură că situația se va complica! Mai bine suferi acum din nimic toată,decât să suferi când lucrurile se complică.

Mai contează ce crede el? Contează să ieși din aceasta situație cat mai repede pentru a nu crea probleme de nicio parte.Tu fi sinceră,explica-i situația,iar daca nu înțelege,atunci pa! Tu ți-ai făcut datoria morală!

Cât despre ultima parte,e evident că da in părți acum,e între ciocan și nicovala și da de înțeles că mai bine ar fi să-ti de-a ție vânt! Stai liniștită, orice bărbat însurat care mai are și copii își va alege soția, indiferent de ce îi promite amantei
De aceea, din perspectiva unui băiat, îți recomand o relație cu un băiat apropiat de vârsta ta!
Nu are banii, maturitatea sau alte aspecte adiționale foarte dezvoltate, însă măcar așa nu vei mai suferi aiurea după niște bărbați care nu vad in tine decât plăcere și atât.Fi sigura că nu te dorea pe post de sotie
Nu în ultimul rând,incerc pe cat de mult sa evit sa judec înainte de a trai o situație,însă situația asta e așa de comuna,încât mă mir cum de ai picat în plasa.
Repet,mai bine suferi și înveți ceva din asta,mergi mai departe și vei fi fericita,decât să stai în trecut și să suferi după unul care te-a folosit sau care a încercat el ceva și nu i-a ieșit, mai bine îți găsești pe cineva apropiat în vârstă, e cel mai bine așa.
Știu că e greu in ziua de azi să găsești iubirea adevărată, însă în bărbați mai în vârstă sigur nu o vei găsi, mai ales în cei însurați! Posibil sa fi fost chiar tu înșelată la un moment dat daca relația ar merge in continuare!
Pur și simplu mergi înainte! Povestea ta abia începe, nu-i scrie finalul!
Fundiță?