Vreau si eu o scrisoare de dragoste dar frumoasa va rogg frumoss (dau funda) pana la ora 20:00 va rogg frumossss (dau funda si mai mare daca vreti.)

Candva eram departe si am invatat ca fuga salveaza si te invata, dar ca tot timpul va fi un moment al intoarcerii. Un moment in care trenul va cobori in aceeasi gara aparent luminoasa, de tavanul careia atarna flori rosii ce impanzesc parfumul lor mai ales noaptea, aceeasi gara mucegaita sub podelele noi schimbate de muncitori vitregi…
Aceeasi gara pe al carei panou se suprapun destinatii, mereu alte destinatii, dupa care alergi, in urma carora te impiedici, fara un bilet luat dinainte, fara un bilet sigur, fara sa ai certitudinea locatiei, fara nimic.
Doar pleci, te arunci de scara unui tren si fiecare sunet al sau iti sopteste ceva, te astepta cumva si te masoara cumva, te grabeste sau te urmareste, te lasa sa stai in siguranta sub camera video de pe hol care urmareste fumatorii, te cucereste si te chinuie.
Astazi, de astazi, nu imi mai pasa.
De astazi plec si nu mai vreau, nu te mai vreau, nu mai pot, nu mai e loc; nicaieri nu mai e loc; nici macar pentru sufletul meu in sufletul meu.
De astazi nu mai am suflet si ce va fi, va fi!

Nu putem trăi numai din amintiri! Oricât de frumoase, oricât de multe amintirile nu înlocuiesc realitatea. De fapt tu vrei să-ti conservi pe de o parte mediu tău departe de orice ar putea să deranjeze si pe de altă parte să spui „păduri ce-ar fi putut să fie"…Ce-ar fi putut să fie si nu a fost, cine te-a obligat să faci ceva ce nu ti-ai dorit? Poate că ceea ce ne-am dorit fiecare nu era compatibil cu ceea ce am dorit noi sau cu ceea ce se putea, poate că fiecare a cedat ceva din sperante si rezultatul a fost acesta – o lungă perioadă de tăcere…
PS: Hai cu metinuu