Vreau si eu povesti de dragoste triste
eventual chiar povestea voaastra.
cea mai frms are funda
mersi:*
eventual chiar povestea voaastra.
Cu 3 ani in urma am iubit un baiat foarte tare, l-am iubit atit de mult incit nul pot uita, incit si pina acum tinjesc dupa acea iubire neimplinita. Eram inca un copil, el era prima mea iubire. Am facut cunostinta cu el prin o prietena pe care am intilnito intr-o zi cind mergeam acasa pe drum, ea era dulce si prietenoasa. Cred ca i-a placut firea mea de a fi. Ne plimbam deseori si apoi am facut cunostinta cu gasca ei, din care facea parte si "el". Cred ca l-am iubit din prima clipa, am simtit pentru prima data gustul dragostei, precum si el. Ne iubeam la nebunie, fiind copii. El era cu 3 ani mai mare dar nu au incurcat deloc anii. Era cu mult mai copt la minte si se comporta ca un matur, cred ca asta ma si atras in el, seriozitatea lui, felul in care vedea si spunea lucrurile. Ambii neam dat seama ca avem sentimente unul pentru altul, si am inceput se petrecem mult timp impreuna, ceilanti din gastaca au obseravt acest lucru... iar acea "prietena" care m-a adus in acea gasca era obseadata de "el" si nu-i venea a crede ca ma place el si ca noi eram impreuna. A decis sa distruga totul cu orice tel, a inceput sai intoarac pe toti impotriva mea, si inventa diferite chestii oribile, ca si cum eu i-as fi vorbit pe la spate pe ei si ca ii socoteam niste prosti, si ca ma mai intilneam cu vreo 2 in afara de "el", si ca il foloseam. Diferite tampenii, am observat cum intr-o zi tot s-a schimbat, nu mai vbeau cu mine, si nici el numi rapundea la telefon. Ma simteam atit de rau si nu puteam intelege atunci ce s-a intamplat. Lam tot sunat in continuare pe "el" pina nu mia rapsuns. Nici nu am avut timp sa-i spun ceva si el "-DE ce imi faci asta? DE CE TE JOCI cu mine? am si eu suflet! nu mi-am deschis inima pentru tina ca sa iti bati joc de mine! daca stieam ca esti asa nu ma mai indragosteam DE TINE!" doamne am plins vreo 5 zile la rind;( Apoi m-am intilnit cu ea si am tot intrebato carei treaba, ea mi-a spus ca nu ar fi trebuit sa vorbeasca cu mine si ca ma urate din tot sufletul ei. Ma simteam atit de rau, toti mau parasit si au inceput sa imipoarte ura. Iam scris un mesaj lui si i-am spus ca nu inteleg nimic din ce s-a intamplat si ca ma simt grozanic, i-am spus ca ma otravesc cu pastile si ca nu imi mai pasa nimic si ca nu m-am simtit asa de umilita in viata mea. M-a sunat deodata dupa mesaj, totusi isi facea griji. Neam intilnit, eu plingind i-am sarit in brate. El tot incerca sa ma dea la o parte dar nu-i dadeam drumu. A inceput sa-mi reproseze dc am procedat in acele feluri ( tot numi dadeam seama despre ce vorbea) si mi-a spus sa-mi caut de treaba mea in loc sai tot ranesc pe toti cu atitudinea mea. Am inceput sa tip si eu, eram confuza nu stieam nimic. Si ne tot certam, pina la urma am inteles carei treaba si i-am spus ca daca ma iubea cu adevarat credea in mine ci nu in toate prostiile si plingeam de nu mai puteam i-am spus ca il urasc si ca nu vreau sal mai vad vreodata in viata mea. Si i-am spus-o foarte urit si nunimai acele cuvinte...;( imi pare rau dar in acel moment erau atitea adunate in mine ca nu mai suportam un pic. Apoi peste o luna, inainte de ziua mea de nastere din ianuarie a nimerit in accident si a murit. Offff tot mai am un gol in suflet, iar inima mii complet distrusa, nu mai pot iubi cum am iubit cindva. Chiar si acum cind am un prieten pe carel iubesc enorm de mult si care ma iubeste la fel, tot imi vine sa pling doar gindinduma la 'el', cind aud cintecele pe care le ascultam impreuna, doar vazind pe cineva ca se tine de mina cum ne tineam noi doi, doar megind prin locurile unde l-am vazut, simt ca mor, ca nu mai SUPORT, simt ca ma prabusesc in intuneric si nu mai dau de pamant, ma simt atit de singura, parasita, atit de pierduta in timp. Si chiar daca am o multime de persoane care sunt gata sa ma sustina si imi sunt aproape, unu daca abia e gata sa ma linisteasca un pic. Uneori ma intreb, "-Doamne, de ce eu? De ce mie mi s-a intamplat, de ce ANUME MIE? cu ceam gresit sa ma pedepsesti asa?" Uneori ma dau cu capu de pereti, cad pe jos si pling pina nu ma mai tine gura, imi dau si sufletu urland ca un copil, iar apoi adorm lasata de puteri 
. As vrea eu sa uit tot, sa traesc in viitor si sa nu stiu de trecut, dar e imposibil! Toti ma indrumau sa o fac, si tot incercam sa ii ascult dar stieam ca nu ajuta nimic, stieam ca ma mint doar pentru a ma aduce intr-o stare buna. Stiu ca tot ce pot face acum e sa traesc mai departe, sa il tin minte, sa il iubesc in continuare si el sa ma protejeze, sa plinga si el cind voi plinge si eu, sa imi duca dorul cind il duc si eu, sa i sa rupa si lui sufletul cind ma va vedea in starile alea oribile, cind voi dori sa pui capat zileleor din cauza durerii enorme caremi inghite sufletul si dorinta de viata. Toata viata mea visesz sa pot opri timpul in loc si sal intorc inapoi pentru o minuta, sal string in brate sa nu poata respira, sa ii simt bratele sale calde pe trupul meu firav, si sai miros parfumul de care mii atit de dor. Pling cind nu ma vede nimeni, incerc sa ma descarc, urlu, tip ca un copil abandonat. Am facut si tampenii, beeam pastile, alcool, ma distrugeam total si am si uitat de toti si toate din jurul meu, pentru mine nu mai conta nimic, nici nu-mi pasa de mine, visam nopti si zile ca intr-o zi voi adormi in somn pe vecie, sau visam sa uit totul, absolut totul, sa pot incepe de la o foaie alba. Cite nu am incercat ca sa-mi alin durerea, dar nu am putut. Eram prea slaba, nu mai aveam putere sa trec peste asta. De acolo sau inceput si alte probleme, la scoala, in familie, ma comportam ca o nemernica, le vorbeam de paraca nu-mi pasa nici in cot de nimic, am facut-o chiar si pe mama mea sa plinga, doamne ce proasta am fost. Sigur ca ea nu stiea de ce copilul ei dulce, sa transformat intr-o clipa intr-un monstru. Nu mai zimbeam deloc, si raspundeam cu o indiferenta totala, cu pesimism, cu rautate. Mami venea de la lucru si astepta un zimbet din partea mea dupa tot chinul ala carel purta toata ziua pe umeri, si cind ma vedea pe mine cu fata aia, isi esia din minti, urla la mine mereu "-DE CE AI O FATA DE PARCA NU ESTI MULTUMITA DE NIMIC IN LUMEA ASTA?!", odata mi-a spus ca daca ma imi vede in asa hal ca pot sa-mi strang bagajele si sa plec, pentru ca nu mai suporta nici ea. Cit de ipocrita am fost, cita durere le-am provocat celor dragi;( si cit de rau imi pare. Dar nu mai pot face nimic, acum traesc si rasuflu cit timp pot si tin la viata atit de multt! Acum o pretuesc cum nu am pretuito nicicind pentru ca stiu ca nu toti se bucura de ia, iar altii, nici nu au sansa sa o faca, cum nu a avut-o nici "el". Mie greu, si mor pe zi ce trece, as putea spune ca nu mai am suflet si inima dar totusi incerc in fiecare dimineata sa ma trezesc zambind. Ii duc dorul;( Ce nu as da sa il revad si sa-i cer iertare pentru tot.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Http://www.youtube.com/watch?v=xwsGTK8lg8s, http://www.youtube.com/watch?v=GZ8-XalNyQQ&feature=related, nu pot sa iti povestest ceva mai trist de atat :( :*
Răspunde
Hey !
Am una . si este povestea mea :)
Este una intradevar trista ,dar totusi sper sa te faca curioasa .
Totul a inceput acum 2 ani jumatate , de ziua mea .Intrasem in scoala , si m-am dus in clasa sa imi las ghiozdanu si sa-mi dau geaca jos ( era in februarie) .
Am iesit pe hol sa mai stau cateva minute pentru ca mai ramasese pauza ... Stand cu prietenele mele a iesit o clasa de la ore , si era un tip inalt ,arata foarte bine si in mana avea o chitara .
Am ramas impietrita , imi batea inimea foarte tare si simteam ca in urmatorul moment voi lesina .Pe timpul acela eram inebunita dupa chitara , si aveam si eu una clasica pentru ca vroiam sa iau lectii .Din momentul acela vroiam sa aflu mai multe despre el dar nu grabeam nimic .Fericirea aceea nu am mai simtit-o niciodata , era foarte ciudat ... indiferent de situatie eram fericita .
Eram inebunita , am intrebat colegele de clasa cum il cheama si am aflat doar numele de familie , eu crezand ca era o porecla :)) .
Apoi am aflat si numele lui adevarat .Practic m-am indragostit de la prima vedere , chiar nu credeam in asa ceva pana sa mi-se inample .Eram incepatoare , cum sa o iau ? Ce sa fac sa nu ma considere o disperata ?
Eram deja cu un baiat atunci dar nu simteam nimic pentru el , mai mult din mila si . nu voi mai face asa ceva niciodata ( a fost un gest foarte urat din partea mea , si acum regret ) , si nu i-am spus nimic de acest baiat de care ma indragostisem .Ma purtam normal , ca inainte .
Au trecut zilele ... am cunoscut o fata in clasa care si ea la randul ei , il placea .M-am apropiat de ea , sa aflu informatii despre el si mi-a reusit .Fara ca ea sa isi dea seama ca eu tin la acel baiat , ma prefaceam idiferenta , ceva gen : Ce-ai vazut la el ?:-? .
Stiam ca mint grav :))
Au trecut saptamani ba chiar luni si eu tot ma gandeam la el , pana cand i-am cerut id-ul lui prietenei aceleaia ( care ii place de el ) cu scuza ca . vreau sa ma imprietenesc sa vad ce fel de persoana e .Avand incredere in mine , mi-la dat .I-am spus ca e ok , o sa il bag dar nu acum in lista .
Era ultima zi de scoala si trebuia sa ma pregatesc sa plec la bunici.
Eram entuziasmata , pentru ca incepeam cursurile de chitara si imi placea enorm de mult , ma facea sa ma gandesc mai intens la el si parca crestea inima in mine cand auzeam de chitara.
Din prima zi cand am ajuns , am inceput sa o "zdrangan" si sa imi iubesc propria chitara care i-am dat porecla "Bulet" de la trupa Bullet For My Valentine (bfmv).
Ciudat sa pui porecla unei chitare :-? poate a fost doar o idee copilareasca de-a mea :)
Am intrat pe calculator si am zis ca e timpul sa il bag in lista , mi-a dat imediat accept si nu stiam ce sa zic . tremuram de-a dreptul la calculator pentru ca stiam ca in spatele id-ului era baiatul de care ma indragostisem , nu vroiam sa fac vre-o greseala si sa-l supar de la inceput !
Foarte emotionata asteptam sa ma intrebe cine sunt . i-am raspuns prietenos ca sunt o fata din scoala care l-a vazut mai des pe holuri si . am si eu o pasiune pentru chitara la fel ca el .
Nu am vorbit prea mult cu el , desi pentru mine era de ajuns si ca imi scria un cuvant .
Eram fericita si asta conta .Chiar ma bucuram ca o sa ajung sa ma imprietenesc cu el .Discutia a fost una ok , fara exagerarii sau sa il enervez .
Au trecut vre-o 2 saptamani in care prietena mea cea mai buna , a iesit cu gasca unde acest baiat de care mi-a placut era si el .Am ramas masca de fericire , si nerabdatoare sa imi povesteasca cum a fost .Iesise si cantase la chitara ... am tipat : Awwww cat pot sa il iubesc ! :X
De abia asteptam acum sa plec de la bunici sa il vad si sa ne cunoastem .
Am ajuns , am programat si cum si cand ne intalnim .
Cand am ajuns i-am vazut capul de la o posta :)) il recunosteam imediat , nu aveam cum sa il uit .Am ajuns , am salutat si m-am retras singuratica intr-un colt privind discret la ochii lui verzi de care eram inebunita .Nu cred ca isi amintea ca eu eram fata de pe id ... :-?
Am iesit de cateva ori .Ajungand acasa si incepeam sa visez la el ... sa imi imaginez ca totul va fi ok .
Inca nu indrazneam sa ma gandeasc la "a fii cu el" pentru ca ma simteam prost sa grabesc si sa stric ceva format cu greu .
Ma imprietenisem cu el , era ok ...
Au trecut luni si vorbeam , doar ca eu mereu il bagam in seama mereu , pe moment nu am realizat ca trebuia sa vad daca il si intereseaza sa ma bage si el in seama .
Eram putin cam oarba de realitate ,il iubeam si atat.
In vara am vorbit cu fata care mi-a dat id-ul lui si . vroia sa se sinucida ca el nu o accepta ca fiind iubita lui .Am stat si am vobit cu ea , i-am spus ca nu e ok si mai multe chestii care a facut-o sa se rezgandeasca .Apoi mi-a zis ca am fost singura care ia pasat si care a ajutat-o .
Ce era sa zic :-? ... ma bucuram ca am facut ceva de bine !
Insa nu ii spusesem inca ca eu defapt tin la el dar nici sa o fac sa se sinucida nu vroiam .Nu vroiam sa se simta prost si sa creada ca m-am bagat doar pentru ca il iubeam pe el si de ea nu mi-a pasat.
A inceput scoala ... si ... simetam nevoia sa mai spun cuiva de acest baiat , ma prefacusem prea mult timp si totata lumea credea ca sunt indiferenta desi nu eram .
I-am spus intr-o ora de franceza ca tin la el ... ea a inceput sa devina geloasa pe mine si sa creada ca vreau sa i-l fur cand defapt nici nu ma bagam sa ii zic ca il plac ( desi si-a dat si singur seama ) .A fost cam naspa la inceput ...
Apoi au aflat toate prietenele mele ...
Era pauza si baiatul acela i-a dat o guma de mestecat ( in folie ) colegei mele sa mi-o dea mie . si acum o am si imi amintesc :)).
Su trecut luni bune in care stia ca il iubesc si nu dadea semne ca il intereseaza persoana mea desi am incercat ... si ce sa aflu ? ca tatal lui canta cu cineva din familia mea ... Mi-a picat fata si am zis ca nu se poate !
Apoi am ... recunoscut ca da e adevarat .
Apoi a inceput cea mai urata perioada din viata mea , am inceput sa plang ca nu ii pasa nici ca prieten de mine , ca pot sa mor si lui nu ii pasa .Durea ingrozitor , plangeam in fiecare zi ... apoi . am stat 1 saptamana in pat , cu febra si mai aveam putin sa ma duc si la spital .Iafara de suferinta de dinauntru a aparut si cea fizica . Parca nu mai puteam ! ma simteam in ultimul hal , si nu i-am zis nimic pentru ca era in zadar.
Il ignoram complet si nu ma mai interesa , nici pe mess nu il mai bagam in seama . Pana cand a venit iar la mine , sa ma amageasca , cica suntem prieteni 8-|
L-am crezut , si sentimentul de dragoste era mentinut mereu , nu puteam sa mint , il iubeam cu adevarat si tineam in mine tot.
Apoi iar a devenit indiferent cu mine si nu-l interesat . am inceput iar sa plang de data asta fara febra si chestii rele . doar plangeam .
A venit ziua mea , si tot il iubeam trecusera 2 ani de cand il iubeam si l-am invitat .Nu a putut veni iar in seara aia am stat si am vorbit cu el la telefon .Venise vorba de el si de mine si . mi-a spus ca nu putem fii impreuna pentru ca nu sunt genul lui ...Am inceput sa plang sa fac ca toti dracii si fix de ziua mea . a fost ca si cum mi-ar fi cazut tavanul in cap ...Desi nu la aia bateam apropo . ci cum ma crede el , a spus ca de treaba dar ramanem prieteni .
Si oricum imi uram eu ziua de nastere , anul acela am mai avut inca un motiv . Intrasem in depresie , plangeam des ( si inca mai fac , am ramas traumatizata pe chestia aia ,desi nu se intelege prea bine , nu-mi pot descrie sentimentele , sunt unice) .
Am fost la ziua lui , i-am aratat defapt ce fel de persoana sunt si ... ma accepta foarte bine ca prietena .
Au trecut luni , utiasem de el si nu mai tineam de la ziua mea la el , simteam ca totul e ok daca incerc sa uit .
Si cand am iesit ultima data cu ei afara si cu el . ma tragea de mana sa ma asez sa stau cu ei ...
Cred ca deja a inceput sa ma placa , uneori vreau sa ma razbun pe el pentru ceea ce mi-a facut si incep sa plang . ca sa ma descarc .
E greu prin ceea ce am trecut , nu am mai avut prieten de 3 ani , si am zis ca vreau sa mai raman singura inca 2 ani sa se faca 5 de la acest eveniment nefericit si poate reusesc sa trec peste astea . Am incercat sa imi fac prieten dar , chiar nu pot tine la nimeni , pana nu trec de periaoada asta grea ... nu ma mai simt in stare ,si nici pregatita .
Inca incerc sa uit , sa ma refac desi am ramas in depresie . E adevarat am nevoie de un psiholog dar nu vreau sa stie mama nimic din ceea ce sa inamplat .
Se pare ca sa intors roata , te-am facut sa citesti prea mult :D scuze ... am simtit nevoia sa ma descarc cand am vazut intrebare .Sper ca nu te-am plictisit (desi ma indoiesc) si ... sa nu patesti nimic asemanator cu povestea mea , doare enorm de mult .
Imi va trebui timp . muult , foarte mult .
Sper ca iti va placea .
Pa,pa .
P.S.: L-am iubit cum nu am iubit pe nimeni altcineva, si... uneori imi trezesc acele amintiri de alta data. poate va realiza si el o data ca eu nu am fost ca celelalte, l-am iubit cu adevarat.
Am uitat sa precizez ca acel iubit al meu a simtit o oarecare distanta fata de mine. si a considerat ca e ok sa fie cu alta si "m-a inselat" apoi. si-a dat seama ca nu trebuia sa imi faca asta si ca tine prea mult la mine ( la inceput nu ma iubea, doar isi batea joc ) si... din pacare, acum... in prezent ia droguri din cauza ca nu a stiut cum sa tina la mine, cum sa se comporta.
Mi-e teama ca va muri din cauza asta... dar chiar nu il pot retine sa fac acel lucru (stam departe unul de altul)Am ramas doar prieteni.
De ex.eu m-am indragostit de un baiat intr-o sambata la discoteca,aveam prieten el s-a suparat ca l-am refuzat si s-a combinat ca prietena mea,am continuat sa vb pe mess, la disco, venea seara la mine la poarta. Dupa vreo 1 luna ei s-au desprartit la putin timp prietena mea cea mai buna s-a suparat pe mine dintr-un motiv prostesc si nu mai vb ca mine.in fine. Cert e ca el a incercat de multe ori sa fie cu mine, si eu l-am refuzat, el si-a facut alta iubita si a incetat sa mai vorbeasca cu mine ce-i drept i-am simtit lipsa si mi-am dat seama ca tin la el.acu e singur desi o iubeste pe fata aia mi-a spus 
nu cred ca il voi uita vreodata desi incerc
:-
Am fost cu un baiat timp de un an si jumatate. Era totul pentru mine, il iubeam, ma iubea(cred).
Ne-am cunoscut intr-o discoteca, el a ramas fascinat de felul in care dansam si eu de felul in care arata. M-am indragostit de el pentru ca era frumos si foarte destept, spunea exact ce vroiam sa aud mereu. Dar era o problema el era mai mare ca mine cu 7 ani si mama nu putea accepta asta pentru ca credea ca el sta cu mine doar pentru ca voia sa ma ****. Insa el niciodata nu m-a presionat in privinta asta, intr-adevar vorbisem cu el si mi-a spus ca va astepta atata timp cat era nevoie. Uneori nici nu ma puteam vedea cu el pentru ca mama era tot timpul cu ochii pe mine insa relatia noastra rezista si ne iubeam indiferent de orice, chiar daca ne vedeam de vrreo doua ori pe saptamana. Intr-o seara m-am intalnit cu el si ne-am dus in apartamentul unui prieten, atunci a aparut mama super suparata m-a luat de acolo, chiar m-a si batut in noaptea respectiva crezand ca eu deja facusem lucrul ''interzis'' din puncul ei de vedere, tot in noapte aceea m-a facut ''c*rv*...Atunci mi-am dat seama ca eu nu faceam sex cu baiatul respectiv doar pentru ca o iubeam prea mult pe mama si nu vroiam sa ii fac rau ei dar daca ea credea deja ca eu am facut asta poate nu merita ca eu sa ma ''pastrez''. Urmatoarea noapte m-am intalnit cu el si i-am zis ca sunt pregatita... Au fost niste momente perfecte as putea spune, nu-mi pasa de nimeni voiam sa fiu doar cu el acolo. A doua zi m-am intalnit cu el si mi-a zis ca nu mai vrea sa fie cu mine, m-am simtit atat de pierduta si inevitabil am inceput sa plang. El m-a pupat pe frunte si a plecat, ramasesem fara cuvinte. Atunci singurul lucru care mi-a venit in minte a fost ca m-a parasit pentru ca obtinuse ce vroia si acum nu ii mai pasa de mine. Au fost zile in sir acolo in camera mea vazand poze, ascultand muzica si plangand, am fost pe punctul de a ma sinucide, mi-am taiat venele dar m-a gasit mama si m-a dus la spital. Acolo am cunoscut lume si mi-am dat seama ca ar trebui sa ies din nou, sa cunosc oameni si sa incerc sa uit.
Cand am iesit prima data, ma simteam straina de tot ce vedeam, toate locurile prin care treceau fusesem cu el pe acolo. M-am intalnit cu o prietena si am merg impreuna la shopping, acolo ne-am intalnit cu un prieten de-al lui si atunci l-am intrebat: ''Chiar nu i-a pasat deloc?'', atunci el mi-a zis ca ar trebui sa vorbesc cu mama mea. Cand am auzit nu am mai stat si am plecat direct acasa, mama cand m-a vazut si-a dat seama ca stiu ceva, eu i-am zis: ''Spune tot''!:d...Atunci ea a inceput sa imi povesteasca ca s-a dus la el si i-a spus ca nu eram virgina cand m-am culcat cu el. Atunci eu am izbucnit in plans si i-am zis ca o urasc si m-am dus direct acasa la el cu mama sa ii marturiseasca ca a mintit. Dupa ce i-a zis mama totul el mi-a zis ca ar prefera sa vorbeasca a doua zi cu mine. Avenit acasa la mine si mi-a zis(nu o sa uit cuvintele astea in viata mea):''Trebuia sa imi dau seama ca minte, dar stii, atunci nici tie nu ti-a curs sange si asta m-a facut sa o cred. Eu te iubesc dar in zilele astea cand am avut timp sa ma gandesc mi-am dat seama ca daca am crezut asta asa o sa se intample mereu''. Atunci eu am inceput a plange si i-am zis'' Si o lasam balta?''.El s-a ridicat si mi-a zis: ''Imi pare rau!''. Atunci am inceput a plange si m-am dus in locul unde stateam noi mereu, era un camp in afara orasului, am stat acolo toata noaptea dupa care m-am dus acasa. A doua zi am fost sunata de catre prietenul lui sa imi spuna ca el a murit la pranz, a fost gasit in locul in care statusem eu toata noaptea cu un bilet pe care scria: ''Te iubesc, dar nu pot sa te mai cred!''.In mometul ala eram in stare de orice de asta timp de 2 luni prietenii si familia au stat cu randul sa aiba grija de mine. Au trecut 3 ani de atunci, am prieten si il iubesc dar ce am trait cu el nu o sa mai traiesc cu nimeni altcineva, niciodata!
Sper ca nu te-ai plictisit citind povestea mea dar e foarte reala!
-
anonim_4396 întreabă:
9 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
