Cum se spune, dragostea e oarba si cateodata faci orice sacrificiu pentru a nu pierde persoana de langa tine.
Nu sunt de acord deoarece decat sa stai langa un om pe care il iubesti din tot sufletul si sa stii ca el iti imparaseste sentimente cu minciuna, mai bine renunti chiar daca e greu in speranta ca odata vei iubi din nou dar pe persoana potrivita.
Stii cand simti ca'l pierdi preferi sa profiti de fiecare moment decat sa te simti dezamagita. senzatia aia cand stai pe marginea prapastiei e foarte deosebita, dintr-o parte simti nevoia de a te ascunde undeva ca sa-ti poti "plinge de mila ", din alta parte vreai sa'l simti pana in ultima clipa. pana la ultima picatura din relatia aia. si a 2 varianta o aleg alea mai agere, care se descurca mai bine in viata, in majoritatea cazurilor celea care aleg 1 varianta ori sunt emotive ori emo =)
Sunt niste rime .
Daca te minte 1, 2 de ori, mai merge. Hai, daca e iubirea mare, treci si peste a 3-a oara. Dar unde va duce o relatie fara sinceritate? Oricat ti-ar batea inima pentru el, ar putea sa-si sacrifice orgoliul si sa-ti recunoasca adevarul. A calcat stramb, e vina lui. Daca nu suporta consecintele si se obisnuieste sa nu-l traga nimeni la raspundere, face din asta un viciu care-i va dauna pe viitor.
NU! NU! NU! NU!
Sa stiu ca ma minte si sa zambesc? Il las acolo! Sa il mai si cred? Dar nu sunt senila! Nici Alzheimer nu am! Am uneori memorie selectiva in legatura cu greselile pe care le fac eu, dar asa facem toti, insa sa fiu mintita, sa stiu si sa il si cred ca mi-e frica sa il pierd? Unde-i logica? Daca stiu ca ma minte e logic, rational sa NU il cred! Asta imi suna a masochism sau ca as avea eu o boala psihica. Si imi mai suna ca unul care si-ar bate joc de mine non-stop.
Viteza!
Melodia e geniala:X
Dar nu, nu sunt de acord. Sa tac si sa inghit doar ca sa nu il pierd?!? Nu ca m-as desparti de el, dar as discuta cu el, sa imi spuna adevarul. Intr-o relatie conteaza foarte mult increderea, deci daca are incredere in mine nu ma minte. Daca nu ar exista increderea eu m-as desparti de el, pentru ca mereu o sa traiesc in minciuna si nah, nu e placut. Sincer...
U esti d acord?
M.
NU:O nici nu vreau nici nu pot.cum sa stiu ca ma mite si sa tac?:-o doamneee uneori doar banuiesc ca a mintit si fac urat apai sa stiu sigur.totusi o fi contand el DA EU NU CONTEZ?!
Da, daca vrei sa traiesti in minciuna.si Nu daca vrei sa nu-ti pierzi personalitatea.
Nu, nu cred.Adica daca s'ar intampla o data poate as mai accepta, daca as sti ca regreta, dar sa'l vad ca nu-l doare nicvaieri de mine probabil m'as simti ranita si as termina'o. O singura data am procedat asa si am suferit mult mia mult dupa tot ce se intamplase.Insa acumn'as mai accepta...
Da... desi nu e corect. Stiu foarte bine asta, pentru. ca si EL m-a mintit de multe ori, dar ...prefer sa traiesc cu gandul ca desi uneori ma iubeste, chiar daca ma minte, decat sa stiu ca nu e langa mine. Pt. ca nu stiu daca as putea trai fara el, adica. poate as putea, dar viata mea nu ar fi fericita. Si de aceea uneori ma mint si pe mine insami, aceeptand totul de dragul lui. Pt. ca. e uneul dintre putinele lucru pe care le mai am, una dintre putinele persoane care stiu ca ma iubesc. Revenind la intrebare Nu stiu cat de corect este sa accepti totul, inasa dupa parerea mea, asta e dragoste adevarata!
Pai eu nu stiu ce sa zic! totusi uneori cred ca iubita ma minte si fac foarte urat(mai exact ma cert cu ea foarte rau)dar nu stiu daca fac bine sau nu. pur si simplu asa simt eu atunci.si nici nu stiu cu adevarat daca ma minte.parerea mea este ca ar trebui intai sa t convingi(nu km fac eu) si daca te a mintit/iselat,, da i papucii cat mai repede si schimbati si nr d tel si id ul pentru a uita mai repede.chiar daca o ib nespus nu mai privi deloc in urma si treci peste.VIATA MERGE INAINTE! MULT NOROC IN DRAGOSTE!