Pe cine pădurea mai strigă
Când toamna o-ncarcă
De rugină şi brumă.
Şi cine să vină aproape
Când ea este plină
De frunze pe moarte.
Doar ceru-şi mai toarce-ntre ploaie şi soare
Curcubeie de şal
Din aburul moale.
Scorburi şi clei, inele şi crengi
Pornesc la şosea să le vând,
Cu frunze s-achit măcar cerbi.
Reprezentaţie să dăm în amurg
S-aducem lumină,
Într-o moarte de crâng.
cristi_6250 întreabă:
CllaraCllary întreabă: