Zilele acestea imi reanalizam viata si ma intrebam care a fost cea mai socanta experienta pe care am reusit s-o traiesc in dragoste. Ma gandeam sa v-o povestesc si voua pentru ca poate cineva a patit ceea ce am patit eu. Sper sa ma credeti pentru ca nici eu nu ma cred uneori cand ma gandesc ce mi s-a intamplat.
Povestea incepe anul trecut, undeva in primavara, cand m-am indragostit nebuneste, la prima vedere, de o fata cu un an mai mica decat mine, de la mine de la scoala si de la mine din cartier. Incercand sa aflu mai multe despre ea prin intermediul Facebook, am inceput sa o caut pe la prietenii colegilor, iar cand am gasit-o am avut un adevarat soc: era nascuta in aceeasi zi cu mine, asculta exact aceeasi muzica, aceleasi formatii si multe alte similitudini fizice pentru care ma indragostisem de ea (eu am simtit ca imi seamana si eu unul am o parere buna despre mine insumi. Ma consider destul de frumos ). Inima imi batea tot mai tare cand treceam pe langa ea pe hol, treceam de la agonie la extaz atunci cand o priveam si eram parca sub influenta unui farmec! Am incercat pe fortele proprii sa cunosc persoane din clasa ei, sa ma apropii de ea, sa ii cunosc prietenii, iar intr-o zi, chiar de Inviere, undeva dupa miezul noptii am reusit sa o prind singura si sa ii povestesc putin despre dragostea mea. Am intrebat-o la sfarsit daca i-ar placea sa fie iubita mea si ea mi-a spus ca se va gandi si imi va spune. Am vorbit cu ea inclusiv pe internet si mi-a raspuns acelasi lucru.
Partea finala este ca prietenii mei m-au sfatuit sa am rabdare si sa nu fac presiune pe ea asa ca am procedat precum am fost sfatuit. Din pacate n-am mai avut curajul s-o intreb niciodata daca s-a hotarat, iar ea n-a mai raspuns. Nu mai am curajul nici s-o mai privesc in ochi acum, dupa un an bun si ma simt in sufletul meu cel mai mare las de pe planeta asta si cel mai mare ratat si, atunci cand ea trece prin fata mea, simt ca toata lumea stie ca eu sunt ratatul care poate tocmai si-a dat cu piciorul in sansa vietii. Eu sunt idiotul care a pierdut-o pe eventuala pereche a sufletului sau...
De atunci am auzit multe apropo-uri cum ca eu si cu ea am semana si am simtit aceeasi tristete usturatoare in suflet. De atunci am auzit multi prieteni care m-au consolat si mi-au spus ca un cuplu trebuie sa se completeze unul pe altul si sa nu fie la fel si probabil ca de aceea nu eram sortiti sa fim impreuna...
As vrea sa stiu care este parerea voastra despre toata povestea asta. As vrea sa stiu daca si voi ati patit asa ceva si daca da, atunci cum ati actionat.
Exista oare o clona de sex opus cu 75% similitudini majoritatea oamenilor? Voi ce credeti? Mie imi vine greu sa cred ca nu sunt unic, autentic, dar se dovedeste ca gresesc...
Ordonare:
Cronologică
Poate exagerezi(macar un pic, sa recunoastem!)in unele privinte.Nu o cunosti decat de pe net. Poate ea are alte idei de viata decat ale tale.
In afara de asta, trebuia sa,, bati fierul cat e cald''. Foarte curajos si cavaleresc din partea ta sa fii sincer cu ea si sa ii spui sentimentele.
Ea trebuia sa fie cinstita cu tine si sa-ti spuna NU daca acesta era raspunsul.Mai du-te la ea odata si intreab-o.
S-ar putea ca daca te-a uitat in atata timp si nu ti-a dat nici un raspuns, raspunsul sa fie nu.
Răspunde
Inteleg cea ce simnti, dar gandeste-te si tu totusi exagerezi, nu stii chiar totul despre ea.Incerca sa o cunosti mai bine, si poate ea nu ti-a dat raspunsul in tot acest timp, crezand ca nu te mai intereseaza raspunsul ei.Atunci cand asteptai raspunsul ei,trebuia sa mai vorbesti cu ea sa aflii lucruri noi despre ea,nu sa nu mai vorbesti cu ea,incearca sa vorbesti foarte mult cu ea,sa va apropiati ca prieteni si apoi adreseazai intrebarea de atunci.Dar nu te grabi,incetul cu incetul,dupa ce deveniti apropiati ca prieteni si sa ii si arati ca o placi, uitandute la ea, purtandute frumos cu ea, sti tu cum.
.Nu te judeca, pentru ca nu avea cum sa iti dea un raspuns pentru ca nici nu te cunostea prea bine, dar de data asta vorbiti, si cunoastetiva reciproc.Succes!:*
1. Nu-mi vine să cred.Ai povestit totul foarte palpitant.
2.Era vară.Era august, chiar. stăteam în pat și mă gândeam la momentele drăguțe pe care pe trăisem cu tipul pe care-l plăceam.Adică,am dansat impreuna
,am râs împreună,ne-am jucat împreună, ne-am plictisit împreună.Au fost multe momente foarte frumoase între noi doi, și niciodată nu am fost cu el.Îmi era prea frică să discutăm pe tema "ce se întâmplă între noi doi", și pur și simplu am evitat de fiecare data.Și acum mă gândesc că dacă aveam curajul să spun un cuvânt despre asta totul mergea de la sine.Mă gândesc mereu la el de atunci, dar nu mai pot da timpul înapoi. Oare am fost îndrăgostită?
bafta amice
Cred ca cel mai bine ar fi sa faci cumva sa ajunga aceasta pacina de TUP la ea, odata ce o va citi poate isi va da seama ce simpti pentru ea!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
