Ai prefera sa ai inima in creier? Metaforic vorbind, sa nu mai gandesti cu inima si sa nu fii nevoit sa alegi mereu intre cap si inima? sa fie un intreg?

Cred ca,de cele mai multe ori, inima hotaraste, desi ratiunea incearca sa se strecoare tiptil in lumea ei.Am ajuns la concluzia ca, metaforic vorbind, capul nu-si are rostul.E pe post de accesoriu.Ne-ar sta foarte bine cu o jumatate de inima asezata in locul capului si cealalta jumatate asezata in mult prea cunoscutul loc.
Sincer, nu mi-as dori sa fie un intreg.De ce? Pentru ca ar insemna ca inima sa sufere, saraca, portie dubla de dezamagiri.Si-asa,daca ne folosim de ratiune si gresim, tot inima trage ponoasele.Iar daca alegem cu inima, cine sufera? Mda.Tot ea.

Cred că toată lumea şi-ar dori asta,dar din păcate mulţi se cred deştepţii lu' peşte şi zic că " ce inimă mă? ţi-a dat God creier, foloseşte-l!", însă nu se gândesc că de fapt ei duc lipsă de aşa ceva (la propriu şi figurat), dar... ştii vorba aia "Ascultă-ţi inima şi vei găsi răspunsul! ".

De cele mai multe ori ratiunea este cea care ne ghideaza viata, insa asta nu inseamna neaparat ca ne ghideaza si pe un drum corect. Uneori trebuie sa te lasi condus de instinct, de inima, dar si asta trebuie sa stii cand. De exemplu in dragoste: nu poti sa ai o relatie serioasa ( relatie serioasa de 2-10 ani, nu de 1 luna si gata, e serioasa) fara sa analizezi situatia financiara sau sa analizezi tipul de familie din care se trage partenerul. Nu poti sa te casatoresti cu cineva care e putred de bogat si tu saraca lipita pamantului, ca apoi cand va certati, el sa iti strige ca te-a luat fara nicio haina pe tine.
Sper ca ai prins ceva din exemplul meu, pentru ca altul mai bun nu gasesc