E adevărat, într-o relaţie reală, nu vorbim de iubiri desprinse din filme ori cărţi, unul va iubi întotdeauna mai mult, va dărui mai mult, va ceda mai mult, chiar dacă acel "mai mult" n-are decât greutatea unui fir de nisip... Aşa se întâmplă de obicei, celălalt e mai absorbit de sine însuşi/însăşi, poate chiar mai egoist(ă), se mulţumeşte cel mai adesea doar să primească, relaţia lor e uşor dezechilibrată dar nu atât de mult încât să atingă un punct critic. Poate nu există iubiri perfecte, poate n-am întâlnit eu astfel de cupluri ideale, poate sunt doar cinică... dar nu cred că cel obişnuit să primească va dărui vreodată mai mult decât poate dărui ori va iubi înzecit, poate doar când relaţia începe să scârţie dar atunci e deja prea târziu şi-l poţi suspecta că se preface, că se străduieşte ca să nu piardă totul dar, odată criza trecută, va reveni la vechile obiceiuri.
Eu cred ca intr-o relatie nu au cum sa iubeasca la fel ambii parteneri! Este o vorba:"te iubesc pentru ca ma iubesti". Intotdeauna este unul care arata asta mai mult si altul care se complace in a primi, si a darui mai putin.La fel si cand iubirea se sfarseste, incepe de la unul si celalalt nu se mai simte iubit si nu mai iubeste nici el.In general! Poate fi si altfel!
Cazuri rare de soulmate-uri.In general cazurile de gen nu abunda in happy-end pentru ca mai mereu se intampla ceva tragic si se terminca brusc povestea la fel cum a inceput
Normal e sa primeasca ce a daruit. Iubirea se bazeaza pe sentimente reciproce, daca nu exista asa ceva, nu se mai poate numi iubire!
Se despart.Intr-o relatie nu exista rege si supus, sau teoretic, nu ar trebui sa existe. Cel iubit va cauta o relatie in care sa-si exercite un nou rol, de daruitor si invers. Oricum, cred ca intr-o relatie rolurile oscileaza.
Se numeste legea compensatiei si este menita a consolida relatia dintre doua persoane.Ca doi magneti ce se atrag la polurile diferite.
Se despart pentru ca de cele prea multe ori dragostea din partea celuilalt vine prea tarziu.Asta este, putini stiu sa iubeasca.
Nu este adevarat.Eu sustin afirmatia ca ''intotdfeauan cineva iubeste mai mult''. Niciodata uparteenrii nu pot iubi la fel intrucat ar rezulta perfwectiunea care nu e posibila. Dar de aici si pana la a spuenj ca unul iubeste si altul se lasa doar iubit fara a darui, e cale lunga.Nu filozofesc pentru ca sunt pra mica pentru asta cred caeu, dar din perspectiva mea pot spune ca pe orice poarte ai lua afirmatia asta este incorecta.Nu se poate ca cineva sa iubeasca si altul deloc sau invers.In cazul in are unul iubeste mult si altul putin intervine afirmatia mea. Daca prin absurd ar fi adevarataafirmatia aceasta, ar iesi un haos total.
Intrebare"sofisticata"are multe subintelesuri.In general barbatul este cel care ar trebui sa daruiasca mai mult atit pe plan material cit si sentimental. Ce se intimpla cind partea opusa doreste sa daruiasca? In mare parte barbatilor le place cind sint alintati cu cite un mic cadou din partea sotiilor sau prietenelor chiar daca nu arata asta, dar le incalzeste inima foarte tare. Apropo, pentru. o casnicie fericita femeia trebuie sa inteleaga ca barbatul este exact ca un copil-doreste sa fie alintat ca la"mama"acasa.Cu iubitul este mai complicat nu doresc sa intru in detalii.
"Unul daruieste, iar celalalt primeste"este valabil reciproc, daca sa vrea sa fie o relatie de dragoste. Daca doar unul daruieste, iar celalalt nu raspunde acestei daruiri, cu o daruire pe masura, s-ar putea ca cel care nu primeste nimic, sa oboseasca si sa-si restranga daruirea.Intr-o relatie nu vorbim despre unul, ci despre doi.
O sa muriti batrani si nefericiti, fiindca in loc sa iubiti, filozofati pe langa subiect. iar dragostea sincera si curata se vrea traita nu filozofata. dragostea si iubirea ar trebui sa traiasca si sa dureze dupa principiul; mai fericit cel ce da, decat cel ce primeste.si asa ninci unul nu va obosi daruindu-se celuilalt cu totul.nu numai fizic.
anonim_4396 întreabă: