Am nevoie de ajutor. Vreau si eu o intamplare din epoca de piatra... Daca se poate fara cea in care oamenii descopera focul. Va multumesc!

Domnișoară, matale te-ai găsit doar atît de deșteaptă încît să pui o întrebare?
Cine ar putea să-ți dea un răspuns cam ce s-a putut întîmplat cu vreo 15 - 20. 000 de ani în urmă?
Ai rahat în loc de creier?
Un homo pitecantropus din ăia a găsit o tufă și s-a ușurat în spatele ei, să nu-l vadă nu știu care alt vecin de al lui.

Nu exista date prea multe despre acea epoca.de unde ai vrea sa stim noi intamplari de atunci? oamenii aia nu inventasera inca scrisul ca sa lase in urma vreo povestioara, abia scrijeleau pe peretii pesterilor diverse animale.

Scuza-ma daca te-am enervat, dar, nu ai ce sa inventezi. oamenii aia nici nu aveau un limbaj articulat. e c ain primul Ice age:mormaiau unii la altii sau aratau cu degetul.vanau si cam atat.

Au inventat uneltele, au invatat in neolitic sa aprinda focul nu ca si in paleolitic cand nu stiau sa il aprinda ei il mentineau doar, a mai fost inventat si pescuitul, armele, agricultura, adaposturile si multe altele.

Evoluția umană pe parcursul epocii pietrei

Epoca pietrei cuprinde o lungă perioadă de timp din istoria omenirii. Pe tot parcursul acestei perioade au avut loc importante schimbări climatice sau de altă natură care au influențat evoluția oamenilor. Omul modern este rezultatul acestei evoluții care s-a încheiat o dată cu finalul epocii pietrei.
Paleolitic
Pentru detalii, vezi: Paleolitic.

Prima epocă din istoria omenirii, cunoscută sub denumirea de epoca pietrei cioplite sau paleolitic: palaios = vechi și lithos = piatră (cuvinte grecești), cuprinde cea mai lungă perioadă de timp (aproxi­mativ între 1.000.000 și 10.000/8000 î. Chr.). Geologic, corespunde pleistocenului sau epocii glaciațiunilor din perioada cuaternară, când în structura geo-morfologică a pământului au loc schimbări impor­tante, valabile și pentru lumea vegetală și animală.

Caracteristica epocii paleolitice este totala dependență a hominizilor de natură. Economia avea un caracter „prădalnic". Sursa principală de alimentație o oferea vânătoarea realizată în grup. În pleistocenul inferior apar primele unelte pentru vânătoare și cules. Apare folosirea focului, schimbându-se astfel regimul alimentar, ceea ce va determina modificări și în structura anatomică. În paleoliticul mijlociu, omul de Neanderthal folosea arme și unelte de silex. În această perioadă se ajunge la o diviziune naturală a muncii: vânatul - îndeletnicire a bărbaților, iar culesul - practicat de femei. O altă îndeletnicire era aceea a pescuitului.

În paleoliticul superior, Homo sapiens fosilis produce cuțite, străpungătoare, răzuitoare și dălți lucrate prin tehnica așchierii, având ambele margini ascuțite. Apare tehnica prelucrării osului, fildeșului și cornului. Vânătoarea se realiza și cu ajutorul arcului. La început, se locuia în așezările în aer liber, dar căutau să se adăpostească și în peșteri, pentru ca, în paleoliticul mijlociu, Neanderthalienii să-și construiască colibe prevăzute chiar și cu vetre, spațiu pentru dormit, activități domestice sau de evacuare. Se constată o creștere a densității și o oare­care stabilitate într-un anumit loc. În aceeași perioadă erau folosite și adăposturi sub stânci. Apare, totodată, tendința de concentrare a grupurilor umane și de revenire periodică în același loc.
Epipaleolitic/Mezolitic
Pentru detalii, vezi: Mezolitic.

Perioada dintre sfârșitul ultimei ere glaciare, cu aproximativ 10.000 de ani în urmă, până acum aproximativ 6.000 de ani in urmă, este caracterizată prin ridicarea nivelului mărilor și nevoia de adaptare la un mediu în continuă schimbare și identificarea de noi surse de hrană. Ca urmare a acestor schimbări se poate observa o creștere în folosirea uneltelor din microlit. Acestea erau provenite din uneltele paleolitice anterioare, din această cauză primind numele de Epipaleolitice. Cu toate acestea, in Europa este folosit termenul mezolitice (mijlocul epocii de piatră), deoarece uneltele (și mediul de trai) erau importate din Estul Apropiat. Acolo, uneltele microlitice făceau posibilă vânătoarea mai eficientă, în timp ce așezări mai avansate, cum ar fi Lepenski Vir, se dezvoltau pe baza pescuitului. Domesticirea și folosirea câinilor ca ajutor la vânătoare datează, probabil, tot din această perioadă.
Neolitic
Ceramica japoneză Jomon este cea mai veche din lume
Pentru detalii, vezi: Neolitic.

Neoliticul (Noua Epocă de Piatră) este caracterizat prin adoptarea agriculturii (așa-numita Revoluție Neolitică), prin dezvoltarea olăritului și prin crearea unor așezări mai mari și mai complexe, cum ar fi Çatal Hüyük sau Ierihon. Primele culturi Neolitice au apărut în jurul 8000 î.Chr. în Semiluna Fertilă, o regiune istorică în formă de semilună, cuprinzând Levantul, Mesopotamia, și Egiptul Antic. Agricultura și cultura din această zonă s-au răspândit mai apoi spre zona mediteraneeană, a Indului, China, și Asia de Sud-Est.

Datorită nevoii crescânde în ceea ce privește recoltarea și prelucrarea plantelor, obiectele din piatră - șlefuită sau nu - au devenit mai răspândite. Același lucru s-a întâmplat și în ceea ce privește uneltele pentru măcinat, tăiat sau secționat. Au fost ridicate primele construcții de scară mare, inclusiv turnuri sau ziduri (e.g., Ierihon), dar și situri pentru diferite ritualuri (e.g., Stonehenge). Acestea arată faptul că existau resurse suficiente și un nivel de cooperare ridicat, care a permis unor grupuri extinse să lucreze la aceste proiecte. În ce măsură a influențat acest lucru dezvoltarea elitelor și a ierarhiilor sociale este o problemă supusă dezbaterii. Există dovezi timpurii ale unui comerț organizat, propriu neoliticului. Oamenii din așezările nou-înființate importau bunuri exotice de la mari distanțe. Skara Brae, aflată pe insula Orkney, este unul din cel mai bune exemple de așezare Neolitică din Europa. Comunitatea conține paturi de piatră, rafturi, chiar și o toaletă de interior, legată prin canalizare rudimentară de un pârâu.
Skara Brae, Scoția. Cel mai complexă așezare neolitică din Europa
Cultura materială a epocii de piatră
Alimentația

Sursele de hrană ale oamenilor vânător-culegător din epoca de piatră includeau atât animale cât și plante care aparțineau mediului natural în care aceștia trăiau. Aceștia consumau cu preferință organele animalelor, inclusiv ficatul, rinichii și creierul. Nu consumau foarte multe lactate sau plante bogate în carbohidrați, precum legumele sau cerealele.

Se pare că două treimi din necesarul de energie erau acoperite din mâncăruri de origine animală.[1] Conținutul de grăsime era aproximativ același cu cel din prezent, însă raportul tipurilor de grăsimi consumate era altul: raportul între Omega-6 și Omega-3 era de circa 3:1 față de 12:1 cum este astăzi.

Către sfârșitul ultimei ere glaciare, cu 15.000-9.000 de ani în urmă, a avut loc o extincție pe scară largă a mamiferelor mari (megafauna mamiferă) în Asia, Europa, America de Nord și Australia. Aceasta a fost prima extincție din holocen, și ar fi putut modifica modul de alimentare al oamenilor din acea perioadă. O dată cu dezvoltarea agriculturii, alimentele din plante au început să joace de asemenea un rol tot mai important în alimentația oamenilor.
Locuințele

Se crede că prima structură artificială a fost construită în Africa de Est de către homo habilis acum aproximativ 2.000.000 de ani, constând în pietre stivuite pentru a ține crengile de copaci în loc. Un aranjament similar de pietre, de formă circulară, considerat vechi de 500.000 de ani a fost descoperit la Terra Amata, lângă Nisa (Franța). Alte habitate umane din epoca de piatră sunt:

o structură similară unui cort într-o peșteră în apropiere de Grotte du Lazaret, Nisa, Franța.
o structură cu acoperiș susținut de scânduri, descoperită la Dolni Vestonice, Republica Cehă, de acum 23.000 de ani. Zidurile erau din pietre și blocuri din lut.
mai multe colibe din oase de mamut au fost descoperite în Europa de Est și Siberia. Oamenii care le-au fabricat erau vânători de mamuți specializați. Asemenea colibe s-au găsit pe valea Niprului, în Ucraina, în Moravia (Republica Cehă) și în sudul Poloniei.
un cort din piei de animal de acum 12.000-17.000 de ani (din magdalenian) a fost descoperit la Plateau Parain, Franța.

Artă

Arta preistorică poate fi urmărită doar pe baza obiectelor descoperite. Muzica preistorică este reconstituită pornind de la instrumentele găsite, iar arta parietală poate fi găsită pe rocile de orice fel. Se împarte în petroglife și picturi rupestre, Arta e posibil să fi avut o funcție religioasă.
Picturi rupestre
o pictură rupestră din Bhimbetka, India, un loc al patrimoniului mondial

Picturile rupestre erau pictate pe pietre și erau reprezentări mai naturale decât petroglifele. În perioada paleolitică, reprezentarea de ființe umane în picturile rupestre era redusă. În general, erau reprezentate animale: nu doar animalele care erau o sursă de hrană, ci și animale ce reprezentau forța, precum rinocerii sau felinele (precum în Peștera Chauvet). Uneori, erau desenate semne asemenea punctelor. Printre reprezentările umane se numără și amprente ale mâinile și imagini jumătate om/jumătate animal. Peștera Chauvet din departamentul Ardèche, Franța, are cele mai importante picturi rupestre din paleolitic, datate în jurul anului 31.000 î.Hr. Picturile din Altamira, Spania, au fost create între 14.000 și 12.000 î.Hr., și prezintă, între altele, bizoni. Printre cele mai cunoscute peșteri ce conțin picturi rupestre se numără Lascaux, Dordogne, Franța, cele de acolo fiind executate între 15.000 și 10.000 î.Hr.

Sensul picturilor rămâne necunoscut. Peșterile nu se aflau într-o zonă locuită, și e posibil să fi fost folosite în scopuri rituale sezoniere. Animalele sunt însoțite de semne ce sugerează un scop magic. Simbolurile în formă de săgeată de la Lascaux au fost uneori interpretate ca având rol de calendar sau almanah, dar dovezile rămân neconcludente.[2] Cea mai importantă pictură din mezolitic este cea a războinicilor în marș, de la Cingle de la Mola, Castellón, Spania, datată între 7.000 și 4.000 î.Hr. Tehnica folosită consta probabil în suflarea sau scuiparea pigmenților pe piatră. Picturile sunt relativ naturaliste, deși stilizate. Figurile nu sunt tridimensionale, deși se suprapun.[3]
Ritualuri și credințe ale epocii pietrei

Studiile moderne și analizele detaliate ale desoperirilor din perioada epocii pietrei indică anumite ritualuri și credințe ale omenilor de atunci. Se crede acum că activitățile epocii pietrei cuprindeau mai mult decât necesitățile imediate de procurare a hranei și găsirea unui adăpost. Erau practicare ritualuri specifice legate de moarte și îngropare, deși difereau în mod sigur în stil și execuție între culturi. Mai multe situri din epoca pietrei din diferite părți ale lumii prezintă urme de dans și de ritualuri de inițiere.
Epoca pietrei în prezent

Antropologii au folosit mai multe triburi pentru a studia și interpreta viața din epoca pietrei. Asemenea triburi există în Papua Noua Guinee, Insulele Andaman și Nicobar (India), Filipine, Africa și America de Sud.
Epoca pietrei în cultura populară

Ca termen argotic, "epoca pietrei" poate fi folosit pentru a descrie o civilizație sau grup de oameni moderni ce trăiesc în condiții relativ primitive. Fraza a-i trimite în epoca pietrei implică un atac violent care distruge infrastructura țintei, obligând supraviețuitorii să recurgă la folosirea tehnologiilor primitive pentru supraviețuire.

Imaginea unui sălbatic ce locuiește în peșteră este cel mai des asociată cu a oamenilor ce trăiau în acea perioadă, lucru nu întotdeauna corect.[necesită citare]. În unele filme, jocuri și desene animate, precum familia Flinstone, oamenii din epoca pietrei sunt înfățișați coexistând cu dinozaurii, lucru neconfirmat de descoperirile arheologice, și respins de majoritatea covârșitoare a comunității științifice.

Au inventat uneltele, au invatat in neolitic sa aprinda focul nu ca si in paleolitic cand nu stiau sa il aprinda ei il mentineau doar, a mai fost inventat si pescuitul, armele, agricultura, adaposturile si multe altele.