Eseul este o specie de proză literară, fixată la graniţa cu literatura, care îmbină elemente ale tuturor stilurilor funcţionale. Compoziţia eseistică oferă posibilităţi mari de a asocia idei venite din diferite domenii culturale. Poate tocmai de aceea este foarte greu de găsit o definiţie unică.
Eseul este o specie cameleonică, în care ideile iau forma vasului în care sunt puse. Stilul eseistic este erudit, iar conţinutul se bazează pe o viziune complexă asupra vieţii. Varietatea procedeelor stilistice, ca şi faptul că nu presupune un tipar strict, fac ca această specie să se bucure de interes cam în toate domeniile culturale. Eseul constă în consemnarea unor idei, a conexiunilor dintre ele, a părerii personale, într-o manieră eleganta. Un eseu poate sa abordeze o operă literară, sau un aspect al ei (o idee, o temă, un simbol) de pe poziţii filosofice, poate să apeleze la informaţii sociologice sau psihologice, poate să facă asociaţii în diverse arte, pe o temă oarecare etc.
Un eseu structurat trebuie sa contina o introducere ce cuprinde date despre autor cat si opera, ipoteza de la care dezbati subiectul eseului. Apoi urmeaza paragrafele cu -in primul rand-,-in al doilea rand-fiecare contin argumente pentru ipoteza si dovezi. In conluzie reiei ipoteza si scrii o parere proprie.
Elly1 întreabă:
anonim_4396 întreabă: