Am vazut ca toata lumea spune ca in Romania daca faci o facultate o sa mori de foame sau ca mai bine te angajezi in strainatate.
Eu am un frate si o sora, fratele meu a facut polithenica si lucreaza in it si are peste 9000 de lei iar sora mea a facut psihologie si lucreaza intr-o corporatie unde are peste 6000 de lei salariu iar eu am terminat marketing la ase si tot pe acolo ajung cu salariul. Acum intrebarea mea este de ce toata lumea spune ca nu merita sa facem o facultate sau ca se castiga prost in Romania? Consider ca daca faci o facultate in orice domeniu o sa ai un salariu mai mult decat decent chiar nu inteleg gandirea unora. Voi ce credeti?

ăia care zic asta ori au ales o facultate de rahat ori nu au depus niciun efort ori au ales o facultate de dragu de a alege neavând abilități cu adevărat pentru domeniu și lucrul ăsta se simte, normal că sunt aleși cei buni mereu.

Pentru ca mulți nu pot.
Sa faci o facultate nu inseamna automat ca vei fi angajat si plătit. Trebuie sa ai vointa si minte.

"Vulpea când nu ajunge la struguri zice că sunt acri". Exista si cazuri cand facultatea nu e de folos, daca individul nu-si gaseste un loc de munca in domeniul pentru care s-a pregatit, sau cand gaseste un loc de munca mai prost platit. Facultatile scot ingineri, profesori samd pe banda rulanta, ca nu sunt sincronizate cu piata fortei de munca, merg doar pe profit si atunci exista in unele domenii un excedent de oameni calificati care nu au sansa sa isi gseasca un loc de munca potrivit calificarii pe care o au si in consecinta vor fi prost platiti, iar facultatea le este aproape inutila.

Multă lume este orbită de sumele uriașe din străinătate, 2000-3000 de euro, iar la noi cică să fim mulțumiți de acel loc de muncă după facultate(casier), și în special în același domeniu (contabil, profesor, inginer, etc), să fie în același oraș unde ai copilărit, trăit mai bine la maturitate sau unde ai făcut facultatea; și "sănătate" dacă avem 2000-3000 de lei net.

Altă "problemă" ar fi interviurile complicate ale unor angajatori. Altă problemă ar fi "grosimea" istoriei studentului: abilități, experiență, atitudine, proiecte, etc. Da, un cv de o pagină sau două este ceva, dar un teanc de proiecte faine realizate cu succes și cu multe recomandări de la profesori, e și mai și, iar mulți studenți nu au puterea să facă astfel de lucruri din variate motive -de ex: probleme în familie, viața personală, finanțe personale, și nimeni nu-și bate capul cu ei.

Generalizarea este mama prostiei.