Are cineva prin caietele de romana o compunere care sa descrie o dimineata de primavaca in padure?

Buna; x

Ca de obicei, şi-n dimineaţa aceea m-am trezit veselă. Era o dimineaţă senină şi răcoroasă, iar calendarul îmi arată data de 25 martie. Am ieşit din casă, m-am oprit în curte şi-am tras în piept aer curat şi rece, venit ca o boare de vânt dinspre păduricea de salcâmi aflată la o distanţă destul de mare de casa noastră.
La un moment dat, ceva, ca o săgeată a traversat curtea-n lung şi s-a pierdut undeva, departe, peste grădini, în albastrul dimineţii. Minunea aceea înaripată era o rândunică şi-n momentul acela o voce sprinţară, venită de peste mări şi ţări, sau poate din adâncul sufletului meu, a strigat: „Bună dimineaţa, pădure!". Atunci am înţeles că au trecut dimineţile geroase, cu viscol ce ne izbea faţa cu înţepături de ace şi ne lumina pe tot parcursul iernii.
Am aşteptat cu nerăbdare să ajung în mijlocul pădurii pentru a admira măreţia ei.
Primăvara, pădurea este de o rară frumuseţe. În primele ore ale dimineţii, razele încă timide şi reci ale soarelui se strecoară printre coroanele arborilor. Pădurea umedă este tăcută. Cărarea trece pe lângă tufe bogate de ferigă, apoi pe sub ramurile dese ale teilor. Pădurea pare încă aţipită. Parcă ar sta în aşteptarea căldurii şi a luminii soarelui.
Seara, înfăţişarea naturii este complet diferită. Culorile se transformă brusc. Contururile pomilor şi arbuştilor se videnţiază deosebit de precis; unele ierburi se îmbracă într-o culoare roşiatică. La apropierea amurgului, cerul se acoperă de o uşoară ceaţă cenuşie. Este atât de multă linişte, încât peisajul pare a fi decorul unui teatru. Dar iată că soarele s-a dus la culcare. Peste o oră luna se ridică sus pe cer, luminând cu strălucirea sa palidă întreaga câmpie. Imediat, siluetele neliniştite ale pinilor se detaşează net, apa unui râu aruncând reflexe argintii spre stâncile de pe mal, în timp ce pe malul opus câmpia pare să se întindă la infinit.
Bogăţia de plante face să existe şi o bogăţie de insecte şi animale. Te surprinde mai ales abundenţa insectelor şi păsărilor; pretutindeni vezi fluturi, gândaci, bondari şi greieri. Fluturii de un negru frumos catifelat zboară mai ales prin poieni şi la marginea pădurii. Uneori se întâmplă să apară apară fluturi coloraţi în galben şi negru sau fluturi ca aripi presărate cu mici pete de un roşu aprins.
Primăvara şi la începutul verii se observă şi păsările, al căror cântec răsună pretutindeni fără încetare. În toate câmpiile pot fi auzite cântând ciocârlia, pitpalacul, cristeiul cu notele sale curioase care seamănă cu un scârţăit. În pădure cântă piţigoiul, pitulicea, iar la marginea pădurilor care străjuiesc malurile apelor- lăcursul şi presura, precum şi regina cântăreţilor, privighetoarea însăşi. Primăvara, păsările cântă toată ziua, dar cu toată forţa glasului lor numai în zori şi în amurg.
Ce plăcut este ca într-o frumoasă zi de primăvară să observi printr-un binoclu o pasăre care cântă! Întoarsă către soare, aruncându-şi căpşorul mic înapoi şi deschizând larg ciocul, ea îşi execută cu măiestrie trilurile. Din când în când pasărea se odihneşte, dar numai pentru puţin timp, atăt cât să-şi recapete forţele necesare pentru a-şi relua cântecul cu şi mai mult elan.
Pădurea, un uriaş colosal va dăinui minunii solare. Năvalnic vor trece anii şi chiar dacă civilizaţia va dispărea, va rămâne cineva care va povesti minunile vegetaţiei: pădurea, dacă o vom ocroti.
Ce desfătare să priveşti pădurea primăvara, cu florile ca nişte cristale, sclipind de frumuseţe în razele soarelui! La vederea pădurii seculare de pe muchia dealului, o picătură de rouă ne cade în inima caldă de copil.
De ce nu putem lungi clipa? Să avem mai mult timp pentru a cutreiera dumbrăvile şi luncile umbroase. Abia atunci, noi, copiii, vom cutreiera, vom picta cu raze de soare Universul într-o altă formă: numai păduri şi oameni sănătoşi!


Sper sa te ajute:*
pup; x