„Marea amaraciune" se plaseaza, ca si „Spovedania" – tot o poveste de dragoste, dar in mediu rural -, la nivelul cel mai inalt al prozei lui Ioan Grosan, prin acest realism minutios si bogat sufleteste, in care suportul de hartie nu devitalizeaza personajele. Dimpotriva, jocul „pre-scrierii" vietii conduce tocmai la trairea ei intensa, necontrafacuta, nealterata de fraze.
Prin insistenta cu care se apleaca asupra unui singur aspect (sau asupra unui numar restrans de fapte), prin modul specific de dilatare a amanuntului, proza scurta poate descoperi fulgerator, cu lumina blitului, zonele profunde ale realitatii umane. Autorul de proza scurta „simte enorm si vede monstruos"; neavand altitudinea romancierului, zona sa de investigatie este microcosmosul uman. Ioan Grosan, in „Amfiteatru", 1983
eu1doar1eu întreabă: