As vrea sa stiu si eu ce inseamna socialismul, capitalismul si comunismul dar nu doar definitiile. Vreau si niste exemple mai explicite ca sa inteleg deoarece pe net sunt prea greu de inteles de obicei.

Individidul care ti-a scris mai sus a copiat prostii de pe net si ti-a raspuns aiurea. Eu am apucat sa traiesc 33 de ani in socialism. Principiul de baza al socialismului este de la fiecare dupa puteri, fiecaruia dupa munca. Deci daca esti sanatos si muncesti bine poti obtine venituri mari. Daca esti bolnav si muncesti mai slab statul te ajuta dar obtii venituri mai mici in asa fel in cat sa traiesti decent. In comunism n-a ajuns nimeni dar principiul ar fi fost de la fiecare dupa puteri, fiecaruia dupa nevoi.
In capitalism, eu patron am prioritate, voi puteti munci dar sa va ia dracu, ca nu va dau de cat atata cat vreau eu. Cei multi daca se imbolnavesc sa moara, ca doar nu o sa-i tina cei bogati in spinare. Cine stie sa fure e cel mai destept.

No, asta-i complicat, da' am sa incerc sa explic cat se poate de simplu: mai intii trebuie sa stim ca valoarea(plusul de avere) se face cu ajutorul factorilor de productie care-s doi la numar si anume: munca si capitalul, dupa teoria mai veche mai este si al trei-lea si anume terenurile, dar s-a renuntat la categoria aceasta pentru ca orice teren se poate achizitiona cu ajutorul capitalului si deci, redus la acesta. Deci, tot ce facem noi, de-a lungul unei zile, luni, an, intregii vieti poate fi transformat in elementele sale constitutive si anume munca si/sau bani. La fel tot ce produce o societate poate fi transformat in munca si/sau bani, iar in final deoarece munca poate avea un pret, si char are, totul poate fi transformat in bani, si acei bani sunt averea acelei societati, bogatia ei. Prin societate itelegem: o persoana, o familie, familia extinsa, comunitatea, localitatea, regiunea, tara, uniunea de tari si nu in ultima instanta intreaga planeta. Socialismul, capitalismul si comunismul sunt curente de gandire ce incearca sa rezolve problema distributiei acestei averi a societatii intre membrii acesteia intr-o maniera cat mai echitabila cu putinta, pentru ca de-a lungul timpului s-a observat ca toate societatile au tendinta naturala de a se polariza, adica de a dezvolta doua paturi sociale: a bogatilor si a saracilor. Aceste curente de gandire propun metode de redistributie a averii sociale astfel incit aceasta tendinta sa fie contacarata, adica bogatii sa nu fie si mai bogati si saracii si mai saraci. Astfel capitalismul clasic spune ca "averea" (o simplificare necesara) trebuie distribuita membrilor societatii in functie de munca depusa de acestia pentru realizarea acelei averi, cu alte cuvinte, munca este pusa in centrul societatii. Astfel de societati vor avea taxe mici pe munca, taxe mai mari pe avere si profit, taxe mari pe consum si o politica de protectie sociala foarte bine definita pentru categorii de populatie foarte restranse. Capitalismul neoclasic pune in prim plan capitalul si spune ca distributia averii trebuie atribuita capitalului ce participa la crearea averii respective ca principal factor de productie. Astfel de societati au taxe mici pe profit, nu au, de regula, taxe pe avere, au taxe mai mari pe munca, taxe medii pe consum si o politica de protectie sociala slaba. Sunt societati ce dezvolta cele mai mari inegalitati sociale intre membrii acestora. Socialismul distribuie averea dupa munca, ca si capitalismul clasic, dar introduce, de regula conditii de venit pentru membrii societatii respective considerate minim acceptabile (vezi venitul minim garantat) precum si alte standarde de trai minimale. Acest tip de societati se caracterizeaza prin taxe medii pe munca, aceasta fiind considerata principalul actor al dezvoltatii, dar si principalul contributor social, taxe mari pe profit si consum, taxe foarte mari pe avere, politici de protectie sociala ce cuprind categorii largi de populatie. O alta caracteristica specifica socialismului este constituirea unui conflict esential intre clasa muncitoare si patronat. Comunismul isi propune sa distribuie averea nu dupa munca si nici dupa capital ci dupa nevoi, altfel zis, nu conteaza cat muncesti sau cati bani ai investit in afacera ta, daca nevoile tale pot fi satisfacute de o suma determinata arbitrar, de regula de catre stat, atunci acesta ti se cuvine, restul castigului generat de munca si/sau capitalul tau fiind redistribuit, prin grija acelei societati(stat) catre alti membri ce au nevoi mai mari decat castigurile proprii. Desigur aceasta filosofie ridica foarte multe intrebari, poate ca de aceea nu a fost implementata niciodata, nicaieri, termenul de tari comuniste date statelor din fostul bloc estic fiind inexact, acestea, in cel mai bun caz, pot fi numite state socialiste, dar in realitate fiind state puternic centralizate conduse de regimuri politice totalitare ce nu au avut nimic de-a face cu comunismul, decat ce mult intr-o maniera demagogica.

Chiar te rog. Afirmatiile tale, atat bine argumentate si atat de logice, ma dau pe spate. Nu cred ca pot tine pasul cu tine.
Pentru cineva de 33 de ani, care sustine ca a avut parte de o educatie exceptionala si numeroase experiente din care a invatat, te comporti ca un copil.
Probabil mai este nevoie de alți 33 de ani pentru a-ți recupera lipsurile pe care le ai in prezent.
Nu știu daca ai observat ultima parte a avut cu diacritice. Îți sugerez să cauți pe Internet, să vezi, poate mi-am copiat propriile păreri de pe vreun site. Poate ai mai mult succes, decât la primul răspuns.

E foarte simplu
in principiu
capitalism = bani
socialism = oameni
comunism = majoritate
monarhie = sange albastru
in realitate
capitalism = bani
socialism = bani
comunism = bani
monarhie = bani

singura doctrina politica care nu are
treaba cu banii e
socialismul UTOPIC
adica un fel de extrema socialista.
socialismul utopic are la baza oamenii
si familia.