Dan, multumesc mult pentru informatii.Prinde foarte bine sa ne amintim de cei care prin munca lor si sacrificiul lor, reusesc sa ne faca tara cunoscuta, dar fiind foarte modesti, prefera anonimatul.
Felicitari!
În 1985 românii trăiau în plină megalomanie a epocii de aur impuse de regimul Ceauşescu. Deşi în ţară sărăcia era lucie, aspiraţiile lui Nicolae Ceauşescu nu ţineau cont de această stare de fapt. În ciuda alimentelor date pe cartelă, a întreruperilor repetate de curent electric, a lipsei căldurii din apartamente, Ceauşescu spera în acea perioadă să obţină nici mai mult nici mai puţin decât Premiul Nobel pentru Pace. În acest context, decernarea acestui premiu era aşteptată cu mare interes de clasa consucătoare. Şi, surpriză! România câştigă! Şi încă o surpriză! Nu prin Nicolae Ceauşescu!
În acel an Premiul Nobel pentru pace a fost decernat organizaţiei International Physicians for the Prevention of Nuclear War (în traducere Medicii lumii pentru prevenirea razboiului nuclear). Trei persoane erau liderii acestei organizaţii mondiale: un rus, un american şi un român! Nu un român emigrant, care fugise din România, ci un român care trăia în România condusă de Nicolae Ceauşescu. Numele său este Ioan Moraru şi este un ilustru necunoscut printre compatrioţi. După ce a primit celebra distincţie, a intrat rapid într-un con de umbră, regimul de atunci neputând trece cu vederea că "i-a furat premiul lui Ceauşescu."
Ioan Moraru, un laureat Nobel în anonimat
A murit în 1989, cu trei zile înainte de 22 decembrie, dar a apucat să rămână în conştiinţa studenţilor săi şi a colegilor cu care şi-a împărţit pasiunea pentru medicină. A continuat munca de cercetare începută de Victor Babeş în domeniul anatomiei patologice, remarcându-se prin numeroase descoperiri de profil. A condus Institutul de Anatomie Patologică din Bucureşti, în acest loc unul din anfiteatre purtându-i acum numele.
Premiul Nobel pentru Pace primit de Ioan Moraru la Oslo, în 1985, l-a împărţit cu doi colegi: un rus şi un american. Este vorba de Mihail Kuzin, din fosta URSS şi Bernard Lown, din SUA. Dintre cei trei, Moraru a fost singurul despre care nu s-a ştiut nimic în ţara sa în acel an, ceilalţi doi fiind, evident, ovaţionaţi de compatrioţi. Cei trei se cunoşteau din anii '60 şi au decis să înfiinţeze o Organizaţie mondială pentru prevenirea războiului nuclear. Cu atât mai mare e meritul lui Moraru, ajuns la conducerea acestei Organizaţii, în condiţiile în care el nu a reuşit în România de atunci să înfiinţeze o filială a acesteia şi la Bucureşti.
Ioan Moraru s-a născut în 1927, La Dârlos, lângă Mediaş, cei de aici fiind printre puţinii români care ştiu că un sătean de-al lor a luat un premiu Nobel. De altfel, Ioan Moraru este singurul român laureat al Premiului Nobel care s-a născut şi a trăit în România. Ceilalţi laureaţi: George Emil Palade, medic şi om de ştiinţă american, născut în România, specialist în biologia celulară, a primit premiul Nobel pentru Fiziologie şi Medicină în anul 1974, pe care l-a împărţit cu Albert Claude şi Christian de Duve. Elie Wiesel, un scriitor evreu american originar din Sighetu Marmaţiei, supravieţuitor al Holocaustului, a primit Nobelul pentru Pace în 1986. Herta Muller, născută în Banat, a câştigat în 2009 Premiul Nobel pentru Literatură pentru Germania.
Nu am auzit niciodata de Ioan Moraru. A fost un om inteligent cu multe sperante pentru a crea o lumea mai buna, dar din pacate el a avut nesansa de a se naste si a trai in Romania comunista... Oricum, chiar daca ar fi trait in Romania asa-zis democrata, tot n-ar fi fost cunoscut, pentru ca in mass-media romaneasca, sunt promovate numai gunoaiele umane gen: Nikita, Sexy-Braileanca, Tarky si alti tembeli si curve...
Oricum, noi suntem facuti sa apreciem un om dupa moartea sa, ci nu in timpul vietii sale. Oare de ce? Nu stiu nici eu, desi mi-am pus intrebarea asta de multe ori cand am aflat ca au murit oameni de valoare:Laura Stoica, Anca Parghel, Dan Spataru...
O seara buna!
Muppet întreabă:
anonim_4396 întreabă:
anonim_4396 întreabă:
alexcatalin13 întreabă: