Eminescu nu-si dorea
Decat sa moara langa ea,
Langa salcia inalta
Cu ramuri de nestemata.
Cand a trait, Doar a fugit
Prin lume a calatorit
A fost copist, sufleor si scriitor
Viata n-a trait-o prea usor
In inimi ne-a ramas
Luceafarul de azi
Si peste ani ne va ramane
Luceafarul de maine