BABILON

„NU", spuse ea privind sângele cum i se scurgea încetişor din al ei gât. „De ce faci asta?" Privi cu neputinţă la silueta unui bărbat din faţa ei. „Ce ţi-am făcut?". Bărbatul purta un cuţit în mâna dreaptă, şi un pistol, în mâna stângă. Femeia avea o placă înjunghiată. Se împletnici pe pardoseala murdară de sânge. Iniţiatul îndreptă trăgaciul spre ea. Glonţul îi străpunse inima, iar, în cele din urmă, adormi pe veci. Pieptul îi era străpuns imediat de o mie de ace.
- Mi-am terminat treaba, domnule.
- Perfect, se auzise o voce rânjind prin telefon.
Merse la ea. Îi privi mâna şi zise încetiţor în cele din urmă: „Criptexul acesta este al meu." I-l smulse fugi cu el. „În sfârşit te am. Secretul va fi aflat.". Deşi nu era priceput să dezlege secretele unui criptex, ştia pe cineva care era înzestrat cu acest dar: stîpânul său.
Iniţiatul era pregătit. Ajunse în faţa unor ziduri groase. Bătu de trei ori. Deodată, un mare zgomot începu. Zidurile se deschideau, înfăţişându-l pe stăpân: Steven Taylor.
- Te-am aşteptat.
- Scuzaţi de întârziere. A trebuit să mă ocup de o femeie care mergea prea încet în faţa mea.
- Bine punctat iniţiatule. Unde este „marfa"?
- Uitaţi domnule!
Scoase dintr-o sacoşă o punguliţă plină de sânge. În acea pungă se afla o cutie din lemn de nuc, iar în acea cutie se afla „marfa", adică, un frumos criptex placat cu aur.
- Formitabil. Mulţumesc iniţiatule.
- Cu toată plăcerea. M-ar interesa să ştiu mai multe despre aceste criptexe. Am doar două întrebaări: cine l-a inventat şi de ce nu-l putem trânti pentru a-l sparge?
- Chiar m-am gândit că ai să îmi pui stfel de întrebări, văzând pentru prima oară aşa ceva. Criptexul a fost creat chiar de Leonardo da Vinci, iar, treaba cu spartul nu este chiar aşa de simplă. Vezi tu, Da Vinci nu a fost aşa de fraier. Criptexurile conţin în general un papirus care are la bază o mică sticluţă în care se află, de regulă, oţet. Aşa că, la doar o mică zdruncinătură, sticla se sparge iar oţetul dizolvă tot papirusul.
Brusc, se auzi un zgomot. Uşele au fost deschise forţat. „POLIŢIA!" Se auzeau voci puternice. Focuri de armă asupra întregii clădiri.
- FUGI!
- Haide. Ştiu o scurtătură prin care să putem ieşi afară.
Casa a fost centru de luptă. Erau numeroase ascunzători în care te puteai ascunde sau, să îeşi afară prin uşi secretele.
- Repede. Pe aici.
Îi înfăţişă un perete gol.
- Dar, stăpâne, nu văd ce ar trebui să fac.
- Dă cu pumnii în perete, iar, aceştia îţi vor lumina calea.
Face aşa cum spune el. Repede, se îndeplini voinţa iniţiatului.
- Ai luat criptexul?
- Da, sir.

Scuzati eventualele greseli.
Imi puteti da cateva idei ca sa mai continui actiunea?
P. S. Este o nuvela, nu un roman, si, dau FUNDAA

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook