Bine,uite vreau toata gramatica limbii turce. Funda pentru cel mai complet raspuns!

Uite aici:
Gramatica

Odata ce te obisnuiesti cu stilul ei, gramatica limbii turce este simpla. Cu toate acestea, ea poate parea foarte dificila, structura ei fiind total diferita de structura limbilor indo-europene. Aceasta se datoreaza faptului ca limba turca apartine unei alte familii de limbi – Limbile Ural-Altaice. Unele dintre limbile similare limbii turce sunt: finlandeza, ungura, mongola, tatara, kazaka, uzbeka, japoneza, koreana... Unele diferente dintre limba romana si limba turca ar fi:
• Ordinea partilor de propozitie:
o O propozitie tipica in limba turca este asezata in felul urmator: (subiect + complement + verb)
 Arkadaşım [prietenul meu --> subiect] araba [masina -->complement] aldı [a luat/ a cumparat-->verb].
• Nu exista gen
o In limba turca nu exista articole si nici genuri asociate cu cuvintele.
o Pronumele personale nu au gen (Cuvantul din limba turca pentru „el", „ea" este „o")
• Armonia vocalelor
o Armonia vocalelor este o proprietate fundamentala a limbii turce. Regulile privind armonia vocalelor trebuie invatata inca de la inceput pentru ca de aceasta depinde aplicarea foarte multor reguli din gramatica limbii turce.
• Folosirea de sufixe
o Sufixele sunt folosite foarte mult in limba turca. Semnificatia prepozitiilor, a pronumelor personale si al timpurilor verbelor depinde de adaugarea acestor sufixe.
 Kalbimdesin [Esti in inima mea.]

Odata ce sunt invatate aceste diferente si regulile de baza de armonie, restul gramaticii este destul de simpla.


Sunetele

Un alt punct important este modul în care cititi un text scris. In limba turca exista pentru fiecare litera un sunet aparte. Un caracter întotdeauna reprezintă acelaşi sunet, indiferent de poziţia sa în cuvânt sau caracterele de lângă acesta. Prin urmare, este simpla citirea unui cuvânt pe care îl vedeti pentru prima dată, o dată ce sunteti familiarizaţi cu caracterele din alfabetul limbii turce.


Vocabular

Odată ce vă obisnuiti sau cel putin familiarizaţi cu regulile de armonie, principala provocare va fi de vocabular. Vocabularul limbii turce poate fi foarte dificil, deoarece cuvintele nu au nici o afinitate pentru limbi europene decât cele câteva cuvinte adaptate direct din aceste limbi.


Alfabetul

Alfabetul limbii turce este format din 29 de litere – 8 vocale şi 21 de consoane.
Fiecărei litere i se asociază exact un sunet care nu se schimbă niciodată.
Din alfabetul limbii turce lipsesc trei litere:
1. (Q-q)
2. (W-w)
3. (X-x)
4. La acestea se adaugă şi litera Ţ-ţ.

Există şase litere pe care nu le găsim în limba română:
1. (Ç-ç)
2. (Ğ-ğ)
3. (I-ı)
4. (İ-i)
5. (Ö-ö)
6. (Ü-ü)

Literele alfabetului limbii turce şi sunetele asociate acestora le găsim în tabelul următor:

Litera Pronunţia
A, a Aşa cum sună a în cuvântul „arici".
B, b Aşa cum sună b în cuvântul „balon".
C, c Aşa cum sună g (-i, -e, -iu) în cuvintele „gem", „girofar", „giuvaier".
Ç, ç Aşa cum sună ci, ce în cuvintele „circ", „cercei".
D, d Aşa cum sună d în cuvântul „dovleac".
E, e Aşa cum sună e în cuvântul „elevat".
F, f Aşa cum sună f în cuvântul „fanfară".
G, g Aşa cum sună g în cuvântul „gard".
Ğ, ğ Acesta este un sunet foarte moale, care nu se pronunţă. Rolul lui este acela de a prelungi sunetul vocalei de dinaintea sa.
H, h Aşa cum sună h în cuvântul „hârtie".
I, ı Aşa cum sună î în cuvântul „întâmplător".
İ, i Aşa cum sună i în cuvântul „ianuarie".
J, j Aşa cum sună j în cuvântul „joc".
K, k Aşa cum sună c în cuvântul „cojoc". Urmat de una din vocalele e sau i, grupul de litere se citeşte ca şi în cuvintele „chenar" sau „chiriaş".
L, l Aşa cum sună l în cuvântul „lalea".
M, m Aşa cum sună m în cuvântul „mamă".
N, n Aşa cum sună n în cuvântul „ninsoare".
O, o Aşa cum sună o în cuvântul „omenire".
Ö, ö Aşa cum sună „László Tőkés".

P, p Aşa cum sună p în cuvântul „polonic".
R, r Aşa cum sună r în cuvântul „rândunică".
S, s Aşa cum sună s în cuvântul „sos".
Ş, ş Aşa cum sună ş în cuvântul „şarpe".
T, t Aşa cum sună t în cuvântul „tenis".
U, u Aşa cum sună u în cuvântul „uşă".
Ü, ü Aşa cum sună „München".

V, v Aşa cum sună v în cuvântul „vioi".
Y, y Aşa cum sună y în cuvântul „yală".
Z, z Aşa cum sună z în cuvântul „zahăr".



Numeralul

Formarea numeralelor in limba turcă este foarte simplă si seamănă cu cea în limba română, cu excepţia unui lucru: în limba turcă nu se folosesc conjuncţiile. Exemplu: 48 – patruzeci şi opt. În limba turcă: kırk (patruzeci) sekiz (opt). Deci fără conjuncţia „şi".


0 sıfır 21 yirmi bir
1 bir 22 yirmi iki
2 iki 30 otuz
3 üç 40 kırk
4 dört 50 elli
5 beş 60 altmış
6 altı 70 yetmiş
7 yedi 8o seksen
8 sekiz 90 doksan
9 dokuz 100 yüz
10 on 137 yüz otuz yedi
11 on bir 200 iki yüz
12 on iki 300 üç yüz
13 on üç 1, 000 bin
14 on dört 2, 000 iki bin
15 on beş 10, 000 on bin
16 on altı 25, 000 yirmi beş bin
17 on yedi 1, 000, 000 bir milyon
18 on sekiz 1, 000, 000,000 bir milyar
19 on dokuz
20 yirmi

Haideţi să privim tabelul următor şi să observăm cum se formează numerele în diferite cazuri:

58 --> elli sekiz 63 --> altmış üç 97 --> doksan yedi
104 --> yüz dört 148 --> yüz kırk sekiz 752 --> yedi yüz elli iki
1, 765 --> bin yedi yüz altmış beş 48, 392 --> kırk sekiz bin üç yüz doksan iki 305, 018 --> üç yüz beş bin on sekiz
4, 762,345, 258 --> dört milyar yedi yüz altmış iki milyon üç yüz kırk beş bin iki yüz elli sekiz


Acum e timpul punerii în practică...


Numărul Pronunţia în limba turcă
4 dört

14 on dört

44 kırk dört

174 yüz yetmiş dört

629 altı yüz yirmi dokuz

724 yedi yüz yirmi dört

1, 785 bin yedi yüz seksen beş

1, 000,003 bir milyon üç

328 üç yüz yirmi sekiz

1, 919 bin dokuz yüz on dokuz

2, 004 iki bin dört

1, 789 bin yedi yüz seksen dokuz


Un alt punct de menţionat aici ar fi acela ar citirii fracţiilor. Cea mai folosită formă de citire a „x.5" este citirea numărului întreg după care adăugarea lui „buçuk ", care inseamnă „jumătate". În celelalte cazuri delimitarea zecimalelor de decimale se face prin folosirea termenului 'virgül, care înseamnă „virgulă". Mai jos avem unele exemple:

2.5 --> iki buçuk 274.5 --> iki yüz yetmiş dört buçuk 0.5 --> sıfır virgül beş
104.25 --> yüz dört virgül yirmi beş 14.8 --> on dört virgül sekiz 7.52 --> yedi virgül elli iki
1.705 --> bir virgül yedi yüz beş 48, 012 --> kırk sekiz virgül sıfır on iki 305, 008 --> üç yüz beş virgül sıfır sıfır sekiz

Acum, haideţi să aruncăm o privire asupra modului în care sunt folosite numerele pentru a indica ordinea. Sufixul folosit în indicarea ordinii este „-inci" (se citeşte „-ingi"). Adăugând aceasta la sfârşitul oricărui număr vom avea ordinea acelui obiect. O observaţie de făcut aici ar fi aceea că sufixul îşi schimbă forma în funcţie de armonia vocalelor.


Primul --> birinci Al doilea --> ikinci (nu ikiinci, una dintre vocale cade atunci când se alătură două de acelaşi fel)
Al treilea --> üçüncü Al patrulea --> dördüncü
Al cincelea --> beşinci Al şaselea --> altıncı (din nou, nu scriem altııncı pentru că unul dintre cele două ı cade.)
Al şaptelea --> yedinci Al zecelea --> onuncu
Al 25-lea --> yirmi beşinci Al 50-lea --> ellinci (aceeaşi cădere de vocale)

Vreau să termin această parte dând traducerea fracţiilor care denotă adjective. Acestea sunt:

Jumătate --> Yarım (Atenţie! Acest termen este folosit doar ca un adjectiv, cuvântul buçuk este folosit cu aceeaşi însemnătate la citirea numerelor.
Sfert --> Çeyrek


Câteva exemple de propoziţii şi fraze cu folosirea acestor adjective:

Jumătate de oră --> yarım saat
Ia (cumpără) jumătate de pâine.--> Yarım ekmek al.
Ali a făcut un faul în ultimul sfert. --> Ali son çeyrekte bir faul yaptı.



Pronumele 1


Pronumele Personal

Aici aveţi traducerea în limba turcă a pronumelor personale.
Aceste pronume sunt în general omise în propoziţii deoarece persoana este implicata în adjective sau verbe din propoziţii. Ele sunt adesea folosite pentru a accentua persoana.


Eu ben Eu sunt adjectiv ben adjectiv-im
Tu sen Tu eşti adjectiv sen adjectiv-sin
el
ea o el \ea | este adjectiv o adjectiv
Noi biz Noi suntem adjectiv biz adjectiv-iz
Voi siz Voi sunteţi adjectiv siz adjectiv-siniz
Ei/ele onlar Ei/ele sunt adjectiv onlar adjectiv-ler


güzel --> frumos

Eu sunt frumos. --> Ben güzel-im. --> Güzelim. (Pronumele personal este implicit.)
Tu eşti frumos. --> Sen güzel-sin. --> Güzelsin.
El/ea este frumos/-oasă. --> O güzel. --> Güzel.
Noi suntem frumoşi. --> Biz güzel-iz. --> Güzeliz.
Voi sunteţi frumoşi. --> Siz güzel-siniz. --> Güzelsiniz.
Ei/ele sunt frumoşi/frumoase. --> Onlar güzel-ler. --> Güzeller.

Rău --> bad
Eu sunt rău/rea. --> Ben kötü-y-üm. --> Kötüyüm.
Tu esti rau/rea. --> Sen kötü-sün. --> Kötüsün.
El/ea este rau/rea --> O kötü. --> Kötü.
Noi suntem rai/rele. --> Biz kötü-y-üz. --> Kötüyüz.
Voi sunteti rai/rele. --> Siz kötü-siniz. --> Kötüsünüz.
Ei/ele sunt rai/rele. --> Onlar kötü-ler. --> Kötüler.

geliyor --> vine (a veni) (prezentul continuu)
Eu vin. --> Ben geliyor-um. --> Geliyorum.
Tu vi. --> Sen geliyor-sun. --> Geliyorsun.
El/ea vine. --> O geliyor. --> Geliyor.
Noi venim. --> Biz geliyor-uz. --> Geliyoruz.
Voi veniti. --> Siz geliyor-sunuz. --> Geliyorsunuz.
Ei/ele vin. --> Onlar geliyor-lar. --> Geliyorlar.

Zeynep e frumoasa. --> Zeynep güzel.
Ebru este foarte frumoasa. --> Ebru çok güzel.
Ibrahim este rau.--> Ibrahim kötü.
Yusuf vine. --> Yusuf geliyor.



Pronume demonstrative

Acestea sunt pronumele folosite pentru obiecte.

Acesta/aceasta bu
Aceea/acela (intre acesta si acela) şu
Acela/aceea o
Acestea/acestia bunlar
Aceia/acelea (intre acestea si acelea) şunlar
Aceia/acelea onlar
kitap --> carte
Bu bir kitap. --> Aceasta este o carte.
Şu bir kitap. --> Aceea este o carte.
O bir kitap. --> Aceea este o carte.
Bunlar kitaplar. --> Acestea sunt carti.
Şunlar kitaplar. --> Acelea sunt carti.
Onlar kitaplar. --> Acelea sunt carti.



Pronumele posesiv

Pronumele personale posesive:

Al meu / a mea ben-im Substantivul meu/mea ben-im substantiv-im
At tau / a ta sen-in Substantivul tau/ta sen-in substantiv-in
Al lui
Al ei o-n-un / lui
Substantivul
\ ei o-n-un Substantiv-i
Al nostru biz-im Substantivul nostru biz-im Substantiv-imiz
Al vostru siz-in Substantivul vostru siz-in Substantiv-iniz
Al lor onlar-ın Substantivul lor onlar-ın substantiv-leri

De remarcat ca la „al lui/al ei" s-a folosit o-n-un in loc de o-un. In limba turca nu se pot alatura doua vocale, asa ca in astfel de cazuri se adauga o consoana de legatura. In acest caz aceasta consoana este „n".

ev --> casă
casa mea --> ben-im ev-im --> evim
casa ta --> sen-in ev-in --> evin
casa lui/ei --> o-n-in ev-i --> onun evi --> evi
casa noastra --> biz-im ev-imiz --> evimiz
casa voastra --> siz-in ev-iniz --> eviniz
casa lor --> onlar-ın ev-leri --> evleri

araba --> masina
masina mea --> ben-im araba-m --> arabam (sufixul -im devine -m atunci cand se alatura unei vocale deoarece in limba turca nu exista doua vocale alaturate intr-un singur cuvant)
masina ta --> sen-in araba-n --> araban
masina lui/ei --> o-n-in araba-s-ı --> onun arabası --> arabası
masina noastra --> biz-im araba-mız --> arabamız
masina voastra --> siz-in araba-nız --> arabanız
masina lor --> onlar-ın araba-ları --> arabaları

Pentru alte substantive in afara de acestea, este folosita intotdeauna persoana a treia.
Casa lui Gizem. --> Gizem'in evi
Masina lui Gizem. --> Gizem'in arabası
Casa mamei mele. --> Annemin evi
Pronume personale demonstrative:
Al acesteia bu-n-un
Al aceleia (intre acesteia si aceleia) şu-n-un
Al aceluia/aceleia o-n-un
Al acestora bunlar-ın
Al acelora şunlar-ın
Al acelora onlar-ın
Bunun evi --> Casa acestuia.
Şunun evi --> Casa aceluia/aceleia.
Onun evi --> Casa aceluia/aceleia.
Bunların evleri --> Casa acestora.
Şunların evleri --> Casa acelora.
Onların evleri --> Casa acelora.
Camera casei. --> Evin odası
Mancarea pisicii.--> Kedinin yemeği



Funda?