Buna am gasit intr'o carte un exercitiu de genu explica ortografia structurii nu S-A aratat...adica de s-a scris cu cratima.de ce? exista vreo "lege". pentru ca asa cere ortografia romana nu.va rog sa ma ajutati

Trebuie sa stii doar utilizarile cratimei (virgulei, liniutei de dialog, semnului exclamarii etc)
Virgula:

VIRGULA (,) delimitează grafic unele propoziţii în cadrul frazei şi unele părţi de propoziţie, stabilind şi raporturile sintactice dintre ele. Virgula marchează grafic pauzele scurte din vorbire, precum şi intonaţia şi ritmul vorbirii.

a) In propoziţie, se pune virgulă:
■ între părţi de propoziţie de acelaşi fel, atuncicând nu sunt legate prin şi copulativ ori prin sau:
* subiectul multiplu, urmat sau nu de determinări:
Caietele îngrijite, cărţile curate, creioanele bine ascuţite caracterizează un elev conştiincios. ;,

* numele predicativ multiplu, urmat sau nu de determinări:
Mihaela este înaltă, suplă, graţioasă în mişcări.

*atribute de acelaşi fel:
Şi-a cumpărat o maşină roşie, luxoasă, elegantă. - '

*complemente de acelaşi fel:
Sunt pasionat de dans, muzică, excursii.

■între substantiv şi apoziţia explicativă, iar dacă după ea mai urmează şi altă parte de propoziţie, apoziţia se intercalează între virgule:
L-am văzut pe Mihai, fratele tău.
Minai, fratele tău, a plecat la film.

■ după o construcţie gerunzială sau participială, care este aşezată la începutul frazei:
Văzând acestea, m-am supărat.
Ajuns acolo, am vorbit cu directorul.

■ complementele circumstanţiale aşezate între subiect şi predicat se marchează prin virgule, dacă subiectul se află în faţa predicatului:
Povestea, în situaţia de faţă, pare reală.
George, nemaiputându-se stăpâni, se repezi la ea.

■ în cazul schimbării de topică se intercalează între virgule un complement circumstanţial:
Acesta e autorul pe care l-aţi citit, la insistenţele mele, acum câţiva ani?

■ se intercalează între virgule cuvinte sau construcţii incidente:
Şi iată cum, mulţumită eforturilor voastre, aţi reuşit să învingeţi.

■ după adverbele de afirmaţie sau negaţie:
Desigur, s-a înşelat. Nu, nu m-am înşelat.

■ după un substantiv în cazul vocativ:
Grigore, vino repede.

■ după interjecţii:
Ei, ce veste îmi aduci?

■ conjuncţia aşadar şi locuţiunea conjuncţională prin urmare, aşezate în interiorul propoziţiei se pun între virgule:
Luni, aşadar, ne pregătim de plecare.
Vom pleca, prin urmare, toţi în aceeaşi zi.

Atenţie!
NU se pune niciodată virgulă:
* între părţi de propoziţie de acelaşi fel atunci când sunt legate prin şi copulativ ori prin sau:
Elevii şi profesorii se înţeleg bine.
Luni sau marţi vom pleca? ...

* între subiect şi predicat:
Elena învaţă,

*complementele directe şi indirecte aşezate după predicat:
El a cumpărat o carte interesantă.
Am dat florile mamei mele.

*conjuncţiile însă, deci şi adverbul totuşi, aşezate în interiorul unei propoziţii:
Am câştigat premiul fără însă niciun sprijin.
A plecat deci fără niciun anunţ prealabil.
A venit totuşi destul de repede.

b) în frază:

■ In situaţia raportului de coordonare între propoziţiile frazei.
• propoziţiile juxtapuse se despart prin virgulă: A venit, /aplecat /şi nici n-am observat./
• se pune virgulă între coordonate de orice fel: Vreau/ să citesc, /să ascult muzică, /să mă relaxez. - completive directe;
• între coordonate adversative: S-a întors acasă, dar nu l-am auzit.
• între coordonate disjunctive, când încep amândouă cu ba, când, fie, ori, sau:
Ba vine, / ba pleacă.
Când nu vede, / când nu aude.
Fie vrea,/ fie nu vrea, /tot va da examen.
Ori ştie, / ori habar n-are despre ce e vorba?
Sau se duce la film, /sau stă acasă.

• se pune virgulă totdeauna înainte de o coordonată conclusivă:
învaţă superficial, / aşa că nu va lua examenul./

• se pune virgulă înainte de conjuncţia şi atunci când este narativă:
Şi-au mers, şi-au mers, şi-au mers, până au ajuns la o pădure de aramă.

Atenţie!
NU se despart niciodată prin virgulă:

*coordonatele legate prin şi copulativ ori prin sau:

George învaţă / şi scrie poezii.
A chiulit /sau este într-adevăr bolnav?

■ In situaţia raportului de subordonare în frază:
• propoziţia atributivă explicativă se desparte prin virgulă de cuvântul pe care-l determină:
Locuia în altă cameră, /unde se aflau ogrămadă de cărţi.

• propoziţiile completive directe şi indirecte se despart prin virgulă atunci când sunt aşezate înaintea regentei:
Ce ştiu,/ nu vreau să ţin secret./
Cui e obişnuit cu cititul,/ nu i se pare greu acest roman./

• propoziţiile circumstanţiale de loc, de timp, de mod şi de scop se despart prin virgulă când sunt aşezate înaintea regentei:
Unde mi-ai spus, /acolo mă duc./ - CL
Când m-am întors, /caietul dispăruse./ - CT
Fără să se tulbure câtuşi de puţin, / George şi-a văzut de drum./ -CM
Ca să ajungem la timp, /mergem cu maşina./ - CS

• propoziţia cauzală totdeauna se desparte prin virgulă de regenta ei:
Fiindcă era ultima zi de şcoală, /am plecat mai devreme./
Am plecat mai devreme,/fiindcă era ultima zi de şcoală. /

• subordonata concesivă se desparte totdeauna prin virgulă de regentă:
Cu toate că era întuneric, /nu i-a fost frică./
Nu i-a fost frică, / deşi era întuneric.I

• propoziţiile de orice fel, intercalate în propoziţia regentă, se despart prin virgule:
În frunte mergeau, ca să conducă grupul, ghidul şi salvamontiştii.

Atenţie!
NU se despart niciodată prin virgulă:
• propoziţiile subiective şi predicative nu se despart de regentă prin virgulă, indiferent de locul lor faţă de regentă:
Ar râde /cine i-ar afla intenţiile.
Ce simţea /era /că va face un gest necugetat.

• atributiva neizolată nu se desparte niciodată de cuvântul pe care-l determină:
El seamănă cu sora lui / care este brunetă. Am cumpărat cartea / pe care o căutam de atâta timp.

• propoziţiile, completive de agent nu se despart prin virgulă de regenta lor:
Aceste măsuri au fost luate / de cine este interesat pentru siguranţa statului.


Semnul intrebarii:

SEMNUL ÎNTREBĂRII (?) este folosit în scriere pentru a marca intonaţia ropoziţiilor sau frazelor interogative.


Se pune semnul întrebării:
■ după cuvintele, grupurile de cuvinte, propoziţiile sau frazele care au ton interogativ şi care sunt întrebări directe.
- Ai adus caietul?

■ după un pasaj interogativ în care se redau spusele cuiva în vorbire indirectă:
O prinsese copiind şi nu ştia cum să procedeze. Să nege? Să-şi ceară iertare? La părinţi nu se putea duce cu nota unu. Ce să
facă?
■ după o propoziţie interogativă retorică: Cine este mai frumoasă decât mine?
■ după o propoziţie interogativă incidenţă: Mi-ar plăcea un roman care - cum să spun? -care să conţină o poveste de dragoste.
■ după comunicarea interogativă şi exclamativă totodată se pune semnul întrebării însoţit de semnul exclamării:
Nu ţi-am spus eu ?!
■ în locul unei atitudini care să marcheze mimica şi gesturile interlocutorului:
- De ce ai stricat stiloul?

Semnul exlamarii:

SEMNUL EXCLAMĂRII (!) marchează grafic intonaţia frazelor şi a propoziţiilor exclamative sau imperative.

*Semnul exclamării se notează:
■ după o propoziţie exclamativă, care poate fi completă sau eliptică de predicat:
Ce frumos a răspuns el!
Drogurile, mare nenorocire!

■ după interjecţiile şi vocativele care exprimă stări afective şi sunt considerate cuvinte (sintagme)
independente:
- Ah!; - Oh!; - Au!; Hei,hei!; Vai de mine!;

■ după propoziţii incidente:
Iar a venit - las pe mine! - credea că l-am iertat.
■ uneori, după substantive la vocativ: Doamne! nu pot să cred ce se întâmplă!
■ în locul unei atitudini care să marcheze mimica şi gesturile interlocutorului:
- Mi-am cumpărat o vilă.
- !

Punctul si virgula

PUNCTUL ŞI VIRGULA ( este semnul de punctuaţie care marchează o pauză mai mare decât cea redată prin virgulă şi mai mică decât cea redată prin punct. Punctul şi virgula desparte propoziţii sau grupuri de propoziţii care formează unităţi relativ independente în cadrul unei fraze.
Punctul şi virgula constituie mai mult un mijloc stilistic decât gramatical, folosirea acestui semn de punctuaţie fiind dictată de preferinţa celui care scrie textul.
* Punctul şi virgula apare uneori, în dialog, după adverbe de afirmaţie şi de negaţie sau după unele adverbe de mod:
Nu; nu te las, pentru că te iubesc.
Bine; să stea şi să tacă.

Doua puncte:

DOUĂ PUNCTE ( anunţă vorbirea directă sau o enumerare, o explicaţie, o concluzie şi marchează totodată o pauză, în general mai mică decât cea indicată de punct. Ele se pun atât la sfârşitul unei fraze sau propoziţii, cât şi în interiorul acestora.

* Două puncte se pun:
a) înaintea unei vorbiri directe:
Atunci Mihaela a spus:
- Aş vrea să mergem la film.

b) după verbul care anunţă reproducerea unor zgomote sau sunete:
Deodată se auzi: cioc! cioc!

c) înaintea citării unui text:
Pe marginea unui manuscris, Eminescu a notat: "Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarbe soarele un nour de aur din marea de amar. "

d) înaintea unei enumerări, în descrieri sau naraţiuni:
Au venit de sărbători pe la noi toţi deodată: unchi, mătuşi, fraţi, surori, nepoţi.

e) înaintea unei explicaţii sau a unei dezvoltări cu privire la un obiect sau la un fenomen:
Ca să plece la munte, de un singur lucru trebuia să se convingă: dacă va ninge, dacă va ploua sau dacă va sufla vântul.

f) înaintea unei propoziţii care exprimă o concluzie sau o consecinţă:
Uşa casei era deschisă: intră pe ea.

g) în construcţiile în care verbul nu este exprimat şi ţin locul acestuia:
Inima ta: un înger.

Ghilimelele

SEMNELE CITĂRII (GHILIMELELE) - (" ") sunt semne grafice care se folosesc atunci când se reproduce întocmai un text spus sau scris de cineva. Semnele citării se pun la începutul şi sfârşitul unei citări.

Ghilimelele se pun:
• pentru a ilustra vorbirea directă:
A doua zi l-am găsit bolnav şi abia a putut să zică: "Am temperatură foarte mare."

• înaintea şi după reproducerea unui text:
Pe marginea unui manuscris, Eminescu a notat: "Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarbe soarele un nour de aur din marea de amar."

• titlurile operelor literare, artistice sau ştiinţifice, precum şi ale publicaţiilor:
"Baltagul " de Mihail Sadoveanu; "Dacia literară"

Linia de dialog/pauza

LINIA DE DIALOG ŞI DE PAUZĂ (-) are două funcţiuni cu totul diferite:
*linia de dialog indică începutul vorbirii fiecărei persoane care ia parte la o convorbire:
- Ce mai faci?
- Bine, mulţumesc.

*linia de pauză marchează, ca şi alte semne de punctuaţie, pauza dintre diferitele părţi ale propoziţiei, dintre propoziţii sau fraze.
Linia de pauză se foloseşte în interiorul propoziţiei sau al frazei:

• pentru a delimita cuvintele şi construcţiile intercalate sau apoziţiile explicative:
Cât a ţinut examenul - vreo trei ore - am avut emoţii cumplite.

• pentru a marca intervenţia autorului în cursul vorbirii directe sau la-sfârşitul ei se pun fie virgule, fie linia de pauză:
Hotărât - îmi zisei eu - că va trebui sa plec imediat.

• după semnul întrebării sau al exclamării, când acestea se pun după un pasaj în vorbire directă şi sunt urmate de intervenţia autorului:
- Biata de tine! - strigă disperat George.
- Unde pleci? - întrebă iritat George.

Sper ca te-au ajutat. Bafta!

Trebuie sa inveti utilizarile semnelor de punctuatie, ca sa stii cand se scrie cu cratima si cand nu.
De ex in structura ta ai un pronume reflexiv ("s") si un verb predicativ ("a aratat") si intre aceste se pun cratima... de aici dezvolti. E simplu...

"s-" este o forma negativa a pronumelui reflexiv.Asta este explicatia.

Pai "s" este pronume reflexiv fara functie sintactica si "a" este auxiliarul cu care se formeaza perfectul compus deoarece verbul e la perfect compus "sa" legat se scrie atunci cand este pronume sper ca te-am ajutat

Buna...pai,este scris cu cratima deoarece urmeaza un verb,o actiune, stare, existenta...vine de la verbul la infinitiv nu a aratat sau a aratat,in schimb sa se foloseste cand poate fi inlocit cu ei
ex sa:
cartea sa; rochia sa; bluza sa; sandaua sa,etc
ex s-a:
s-a intrebat; s-a aratat; s-a spalat, etc
Daca ai vreo nelamurire, scrie-mi in mesaj privat!

Pronumele reflexiv trebuie neaparat scris cu cratima, dar restul nu conteaza. Poti sa le scrii si cu cratima si fara.

Pai...daca era scris "sa" explica-i cu exemplul mama sa fiica sa cartea sa.ei bine s-a scris "s-a" deoarece urmeaza o actiune

Buna.-Cratima marcheaza lipsa unui sunet. Cratima ajuta la pronuntarea unui sunet. sper sa-ti fie de ajutor funda!:d