Am nevoie de diferentele dintre cartea "Ciresarii" si film. Va rog, dau funda!

Este o mare diferență prin aceea că...
Filmul ( un serial de televiziune de prin anii *80) s-a făcut exclusiv după primul volum al romanului -ciclu „Cireșarii". Cel intitulat inițial „Teroarea neagră" ( la momentul 1956) și redenumit ( prin anii *70, la a nu știu cîta reeditare a romanului)„Cavalerii florii de cireș".
Apoi, ca orice ecranizare (n.a. un film realizat după un roman, nuvelă, povestire etc.) niciodată vreun regizor de film nu a urmat pas cu pas, pagină cu pagină litera cărții.
Ori a scos multe din evenimentele cărții ori că, poate, chiar a adăugat ceva la creația sa.
Toate acestea funcție de concepția regizorală și a scenaristului asupra cărții respective.
Niciunde în lume nu există obligația ( pentru realizatorul unei ecranizări) ca să urmeze litera cărții.
Nu mai zic că, romanul mai are încă patru volume ( vezi Google- Wikipedia) de care realizatorii filmului nu au adus nicio amintire.
Așa că, dacă te bazezi să rezumi „Cireșarii" din ceea ce ai vedea în film ai fi într-o mare eroare.
Singurul adevăr, în tot ce se întîmplă astăzi în lumea învățămîntului românesc, este acela că profesorii de literatură de prin școlile din România ( inclusiv curiculla aferentă) nu vor să înțeleagă că școlarii din ziua de astăzi ( mă rog!, mare parte a acestora) nu mai au nicio plăcere de a citi carte tipărită( de edituri) ci se rezumă, spre marea nenorocire a procesului educațional, la a copia niște rezumate ( pe diferite căi) despre acele creații literare propuse în programa școlară care, cinstit vorbind, nu-i ajută cu nimic, pentru viața viitoare, atîta timp cît școlarul vrea să devină medic, militar de carieră, artist, cîntăreț, economist, inginer sau, alții, cei mai onești muncitori.
Ce rost mai are să analizezi setea de înavuțire și de parvenire a Marei sau a lui Tănase Scatiu, starea de incertitudine a lui Ștefan Gheorghidiu, vizavi de comportarea frivolă a soției sale, frămîntările familiale și sociale ale ilustrului țăran Ilie Moromete, cîte scrisori a scris Eminescu ( mai ales că, la postul de miliție din comuna Cacaleții din Deal, unul din hoții prinși pe cîmp la furat din avutul colectivei, a recunoscut că el a scris scrisoarea a IV-a, numai ca să scape de ciomăgeala șefului de post) și încă alți mulți eroi ai literaturii române, imaginați de autorii lor a fi trăit în urmă cu 100 - 150 de ani.
Îl mai interesează cu ceva, pe elevul de astăzi, din România, despre aceste piese de muzeu, care au doar menirea să încurce mințile unor școlari de la anul de grație 2016, pe care-i doare în trăgaci de aceste fantome ale trecutului.
Școlarul de azi din România trăiește ( și pe undeva e și normal) aproape toată ziua cu nasul în calculator sau butonînd ecranele telefoanelor mobile ( 90 % dintre adolescenții de 10 - 20 de ani, pe stradă, în mijloacele de transport, în pauzele de la școală, socializează cu „n" amici, sau joacă diferite jocuri iar în nici un caz nu-l vei vedea cu o carte sau un ziar în mînă. Măcar un ziar, măcar chiar și unul de scandal. Nimic!)
În urmă cu aproape 80 - 90 de ani, un ilustru președinte al Uniunii Scriitorilor din România anilor postbelici, pe numele său Mihai Beniuc, a scris, pe lîngă multă maculatură literară, patru versuri care se credeau profetice în literatura anilor interbelici, pentru poziția procomunistă a autorului, ajunse astăzi un fel de lozincă emblematică a tinerimii, vizavi de ceea ce se numește sistemul, mai degrabă păgubos, al învățămîntului gimnazial și mediu românesc.
Acele patru versuri sunau așa:
„În zadar vă zbateți și asudă
Fruntea voastră galbenă ca ceara,
Nu puteți, degeaba-i orice trudă
Să legați în lanțuri primăvara".
Simbolul „primăvara" e evident, vorbind despre acea clasă muncitoare care avea să devină purtătoarea stindardului lumii noi ce urma să se ivească. Tot el a spus și celebrul slogan „Lumina vine de la răsărit!"
Ei, bine, primăvara vremurilor noastre noi este școlarul zilelor de azi pe care, categoric, degeaba îl constrînge sistemul deficitar al educației romînești contemporane.
Acei oameni îngrămădiți de la fruntea acestei țări care se cramponează pe niște precepte învechite și nu îi ascultă și pe școlari atunci cînd e vorba de educația acestora.
Dacă școlarul (de azi)nu are plăcerea de a citi nu o va face nicicum, mai ales constrîns fiind.
De aceea eu cred că, pentru anii noștri, la nivelul liceelor, literatura română ar trebui să fie un obiect facultativ și să-l facă doar acei școlari care cred că au o vocație spre a deveni profesori sau scriitori, sau exegeți pe tărîmul literaturii.
Sau, pe de altă parte, unul din școlarii de pe această latură, de ce trebuie îndopat cu această ciumă care este matematica, atîta timp cît el vrea să urmeze calea umanistică a educației?
Am așternut cam mult și am impresia că doar „vorbesc discuții " sau că „vorbesc ca Moise-n pustiu", că nimeni nu vrea să ia aminte la astfel de emanații. Ar zice unii, poate chiar nocive.
Gata, mă opresc aici.
Să ai sănătate!

Pai.
In carte povestea se desfasoara intr-un fel asa cum o vede autorul si cum a facut el
si in film povestea este facut la fel dar cu mici diferente asa cum o vede regizorul.

Sper ca te-am ajutat cat de cat.