Bună! Am nevoie de un sfat.Sunt în clasa a 10 a și mă stresez foarte mult,pentru note mai ales. Vreau să am note mari la toate materiile,am ajuns și la urgențe, mă simt rău cam mereu.La școală îmi e și frică de unii profesori, fac și atacuri de panică.Ce să fac ca să nu mai stresez?

Și eu am prb din cauza urinarilor urinez în pauza și tot am nevoie în ora și am atacuri de panica mi frica ca nu termin anul asta sunt a 12a.

Salut! Și eu sunt în clasa a 10-a și m-am gândit că poate te-aș putea măcar încuraja puțin. Mă consider o perfecționistă, la fel ca tine am probleme cu școala. Mă trezesc în fiecare dimineață cu gândul că vreau doar să se termine mai repede, să scap și de acea zi, am ajuns în punctul în care nu mai vreau să văd oameni în jurul meu, pur și simplu. Am probleme cu temperamentul, mă enervez foarte des și repede și acest lucru îi afectează și pe cei din jur. Anul trecut am trecut printr-o perioadă mult mai nașpa, am ajuns să iau antidepresive și să slăbesc foarte mult. Oricum, nu este vorba despre mine aici, bineînțeles, am vrut să îți dau un oarecare exemplu că suntem destul de mulți în această situație, generația aceasta trebuie să treacă prin multe…
Știu exact ce sfaturi să îți dau? Nu prea sincer… Mă gândesc prima dată că suportul este foarte important. Ai în familie pe cineva apropiat, un părinte, o rudă, un verișor, poate un prieten? Vorbește. Pur și simplu, vorbește, descarcă-te, spune ce ai pe suflet. Apoi, dacă ai posibilitatea, ți-aș recomanda cu drag să mergi la un ajutor specializat, poate un psihoterapeut sau un psiholog. Știu, pentru unii s-ar putea să sune ciudat, exact așa gândeam și eu, când mi-a spus mama unde mă duce, mă gândeam: "Stai puțin, nu sunt cu capul, de ce să merg la așa ceva?". Dacă aș fi știut… Cei ce lucrează în domeniul psihologiei nu sunt altcineva decât oameni specializați în studiul cognitiv, al minți umane, al comportamentului, cate te pot ajuta cu toată dragostea să îți gestionezi emoțiile, așa că te sfătuiesc să cauți pe cineva după sufletul tău.
Apoi, încearcă să analizezi puțin mai în adânc ceea ce simți. "Ok, mă panichez. De ce mă panichez? Nu vreau să iau note mici? De ce nu vreau să iau note mici? Mă face să mă simt că am eșuat, că nu voi face nimic cu viața mea. Este 100% adevărat ceea ce gândesc? Nu chiar, pot reuși în viață și fără să am numai note wow. Este important să iau note mari? Da, pentru mine este important, dar nu cu prețul sănătății mele. Ce să fac? Voi face tot ceea ce pot, mă voi strădui și voi munci cât pot, iar în limita aceasta voi reuși.". Doar un muc exemplu.
Apoi, în legătură cu frica de profesori. Ei sunt, în general, oameni care vin acolo ca să te învețe și să predea. Nu au ceva personal cu nimeni. Ai putea, știu, va fi greu și ciudat, să ți-i apropii. Răspunde la oră, pune-le întrebări, după oră roagă-i să-ți explice ce nu ai înțeles, fii implicat la ora lor, ajută-i dacă poți. Sunt și ei oameni, ca noi toți.
Apoi, încearcă să îți faci timp liber, ca să te relaxezi, să te odihnești, pentru tot ceea ce te împlinește. Ai un hobby, faci un sport, desenezi, citești, cânți, vorbești cu cineva? Fă ceea ce îți place, și chiar poți include ceva productiv. Plimbă-te, fă curățenie în cameră, interesează-te despre un subiect care îți place. Încearcă să ai și alte preocupări pe lângă. Eventual, încearcă o chestie: fă-ți o listă, în cap sau pe hârtie, cu lucrurile pentru care ești recunoscător în ziua respectivă, la începutul zilei sau la final. Orice îți vine în minte. "Azi a fost soare, a fost senin. Am avut o discuție amuzantă cu colegul. Am vorbit cu ai mei despre ceva. Mi-a plăcut ce am mâncat la prânz.".
Ca un ultim sfat, pe care nu pot să nu îl pun, unul dintre cele mai importante. Ai încredere în cineva Care le poate pe toate, Care este mai mare decât tine, Care te iubește necondiționat. Ai încredere în Dumnezeu. Nu vreau să încerc să fac cine știe ce acte convertiste, vreau doar să încurajez? Nu știu exact ce religie ai, sau care este relația ta cu Domnul, dar poate că ai ajuns în acest moment fix pentru acest motiv, ca să te întorci către El și să te apropii de El. Domnul te iubește nespus de mult, te așteaptă să Îi ceri ajutorul, să Îi spui că nu mai poți și că te încredințezi Lui. În cazul meu, problema mea a fost de natură pur psihică, dar credința în Domnul m-a ajutat să am un sprijin, mai ales că nu prea aveam încredere în nimeni. El este mereu aici, cu noi, cu tine, doar vorbește-I. Vorbește cu Domnul, cu Maica Domnului, cu un Sfânt sau, dacă nu știi de unde să o iei, merge la o biserică ortodoxă din oraș și vorbește cu un părinte, te va ajuta și îndruma cu toată dragostea.
Apoi, dacă poți, încearcă să faci câte o faptă bună, ajută pe cineva. Nimic mare nu trebuie, oferă-i o ciocolată colegului de bancă, ajută un prieten la o temă, ține ușa deschisă unui om, ajută-ți părinții la treabă, eventual fă-le lor o surpriză, ceva cât de mic, dar făcând asta constant, vei avea o mare bucurie în suflet.
Deja am scris mult, nu știu, eu chiar vreau să te fi ajutat, dacă ai nevoie de cineva, sunt pe aici, mă găsești pe Instagram, ți-am oferit câteva sfaturi care cred că ți-ar fi de folos, sunt sigură că în timp totul se va rezolva. Ai încredere în tine, în forțele tale și continuă în tot ceea ce vrei să faci bine! Ai o viață întreagă în față, care va fi mai grea decât obținerea unor note. Încearcă să te liniștești, să te obișnuiești și să lupți! Eu te susțin și îți urez succes!?