Este folosita tehnica ingambamentului adica versul urmează logica şi frazarea gândului / a sentimentului exprimat. Definitia ingambamentului este asta : Există în poezia românească modernă o adevărată tradiţie a performanţei prozodice; în fiecare din fazele sale de evoluţie se poate identifica cel puţin o direcţie care tinde permanent către experimentul formal[1]: explorează posibilităţile formelor fixe, încearcă noi combinaţii de ritmuri, construieşte (adesea utilizând cu dezinvoltură numele proprii sau cuvintele străine) rime rare. Jocul formal se desfăşoară şi în spaţiul pe care îl oferă raportul dintre schema ritmică şi continuitatea sintactică a frazei respectiv în domeniul ingambamentului. Funeriu 1980 adopta, distanţându-se de descrierile clasice şi de diferenţele dintre ele, o definiţie practică şi uşor de aplicat a ingambamentului (scindarea unui lanţ lexico-sintactic prin plasarea elementelor sale componente în versuri diferite, p. 98); în acelaşi timp, propunea o interesantă metodă de ierarhizare a tipurilor fenomenului, în funcţie de solidaritatea lingvistică a textului scindat (gradul de atracţie gramaticală) şi de tipul de incongruenţă dintre limitele propoziţiei şi cele ale versului. Îndrăzneala inovaţiei e mai mare şi efectul mai spectaculos când sunt dezmembrate secvenţe neseparabile în limbajul obişnuit: de pildă, când finalul de vers segmentează forme verbale (lăsând auxiliarul într-un vers şi trimiţând participiul în următorul), sau când desparte negaţia sau pronumele reflexiv de verb, articolul antepus de substantivul său. Exemple pentru asemenea devieri se găsesc din plin, cum bine se ştie, la Arghezi. În volumul citat, Funeriu amintea şi de separarea elementelor componente ale unei locuţiuni sau ale unui cuvânt compus. De fapt, în poezia românească s-a mers şi mai departe, artificiul prozodic permiţând, în cazuri extreme, ca limita de vers să apară chiar în interiorul unui cuvânt. Un exemplu e de găsit la Blaga, în prima strofă a scurtei poezii Brânduşile:
,, Tristeţea renunţării Dum-
nezeu o încerca molatic.
Şi lumea toată o făcu,
sieşi străin, c-un gest tomnatic.
Alege si tu de aici. Sper ca te-am ajutat :*
Pentru ca aceasta poezie este una moderna, unde versurile nu au o structura stabile, masura acestora nu poate fi stabilita, la fel ritmul si rima, si un asemenea vers se numeste ingambament.
Deoarece poezia este scrisa in metru, neavand o masura a versurilor si lipseste si rima:p
qDaniella întreabă: