Ia-o cu incetul ca nu aia ajuns inca la liceu, abia din toamna iar la olimpiade vei ajunge DUPA ce esti testata de profesori si ei iti recomanda sa te inscrii.
Trage tare cand incepe scoala, fiindca prima impresie conteaza enrom pentru profesori dar si pentru colegii tai.
Că nu e materie predată în școală, nici ei nu știu să mă pregătească și nici nu se vor omorî cu asta, banuiesc
De obicei profesoara de română te înscrie, așa a fost și în cazul meu.
E o olimpiadă tare interesantă, dar la ce greu îmi merge mie mintea bineînțeles că nu m-am descurcat. Nu e lingvistica la care te aștepți când auzi cuvântul - nu va trebui să te chinui nici cu toate simbolurile AFI-ului, nici cu vreo teorie de-a lui Roman Jakobson, nici cu bătaia de cap de a recunoaște radicali proto-indo-europeni. Nu! Nu trebuie, la drept vorbind, să știi nimic din toate astea ori câte și mai câte se mai predau prin facultăți; e vorba de analiză și deducție logică și atât. Ți se dau treizeci de cuvinte din limba asta muribundă din Australia. Observă cum sunt accentuate. Ai observat? Bun! Iată zece cuvinte din limba respectivă; accentuează-le, te rog!
Iată și numerele dintr-o limbă uitată de lume din Caucaz. Studiază-le cu atenție, apoi spune-mi cum se zice 53, 78 și 44.
Am văzut că așa este, sperăm totuși să existe niste algoritmi de rezolvare
Nu există niciun algoritm. E ca o problemă de geometrie - și ce frumoasă e geometria! Nu e niciodată de-ajuns să tocești niște formule ca să poți rezolva o problemă: Thales aici, un Pitagora pe dincolo și am aflat răspunsul. Nu, nici vorbă! E nevoie și de o doză sănătoasă de creativitate, ca în orice îndeletnicire frumoasă.