În mod normal, oricum ai lua-o, atîta timp cît pămîntul e rotund, nu există un "capăt al lumii".
Nu ştiu exact dacă expresia ( sintagma) este o creaţie a poporului român sau poate a parvenit în limba noastră dintr-o altă limbă.
În orice caz, indiferent de aceasta, ea ar putea avea două conotaţii...
Una:" la capătul lumii " putîndu-se înţelege tot ce este sfîrşitul unei porţiuni terestre( pînă unde trăiesc oamenii), marginea unui continent, pînă la unul din oceanele adiacente.( în ocean nu mai trăiesc oameni).
A doua: faţă de locul vorbitorului ( a naratorului ) ar însemna să fie la exact la meridianul pămîntesc opus acestuia, adică la cea mai mare distanţă de acesta la momentul respectiv.