Este vara. M-am trezit dae dimineata, pe la ora sapte. Eram la bunici.
Dimineata dupa ce m-am trezit am instintat-o pe bunica, ca am sa fac o plimbare prin natura. Ea mi-a aprobat dorinta si mi-a pregatit de merinde. Apoi am plecat mai devreme pentru ca soarele era pregatit sa ma stropeasca cu lacrimile sale de foc. Cum am urcat dealul din spatele casei, dintr-o data mi s-a parut ca am intrat intr-o alta lume. Totul mi se parea mai frumos. Regele soare si-a impus stapanirea pa marele albastru, cerul. Roua cea rece era asternuta pe iarba cea verde si pufoasa. Stoluri de pasari zburau deasupra mea, impreuna cu fluturi de diverse culori care dansau in aer. Cerul era senin si de un albastru pur, iar racoarea diminetii se face simtita. Am mai stat un timp si am admirat natura din picioare apoi m-am asezat la umbra stapanului paduri un stejar inalt de ametesticand te uiti la el si batran cat lumea. M-am asezat si dintr-o data aud un latrat m-am speriat de mama focului, incercand a ma urca in copacul copilariei mele, stejarul cel batran.
Apoi finta care latra si-a aratat fata. Din fericire era dragalasul meu caine, Bobita, care m-a speriat de parca inima batandubi asa de tare, incat vroia sa iasa din piept, dar s-a linistit vazandul pe Bobita. Catelusul parca vroia sa imi spuna ceva. Atunci am hotarat sa il urmez. El m-a dus acasa unde parinti mei sosisera si ei aveau sa imi dea un cadou. Eu nerabdator fiind i-amrugat sa mi-l arate. Era ce nu ma astempam o bicicleta. Apoi parinti mei au spus ca trebuie sa ne intoarce acasa.
De atunci eu am mers la bunici de fiecare data cand puteam sa ma duc si ma duceam cu drag pentru bunici si pentru natura fermecatoare care mi-a furat sufletul. De fiecare data il luam si pe catelusul meu nazdravan al meu, Bobita, care de fiecare data ma speria groaznic la fel ca in intamplarea pe care ti-am povestito.
... si te rog data viitoare scrie singura ca astfel nu facki nimic te pup:X:X:X::*:**:
Laurentiu18 întreabă:
Sjhxjcks întreabă: